Oamenii povară
Altfel spus, oamenii care trăiesc pe spinarea altora, sau şi mai direct profitorii. Personal e categoria ce o displac la maxim.
Ca povară, spectrul în care pot fi incluşi cei din această categorie e destul de vast; pot fi o povară financiară, emoţională, socială… Mânaţi de interese, aleg cu grijă obiectul de care vor depinde. În general zgârciţi cu ce e al lor, vor fi adevăraţi risipitori cu ce-i al altora. Sunt în genere copii cărora părinţi le repetă refrenul : abia aştept să te însori / măriţi să scap de tine. Sărmanii oameni, încă nu ştiu că în loc de a scăpa se vor mai pricopsi cu unul, apoi alţii mai mici, şi uite-aşa povara continuă. Nu sunt deloc nişte sărmani care merită compasiune. Cu puţin inters şi iniţiativă s-ar descurca de minune singuri, dar e mai simplu să depinzi mereu de cineva.
Ştiu că îi recunoaşteţi uşor. Sunt atât de mulţi încât modul lor de viaţă aproape pare normal. Cei ce sunt în categoria “profitori financiar” se vor plânge mereu de cât de greu le merge, vor admira excesiv avantajele financiare ale celorlalţi. Ba mai mult, mereu alţii vor fi responsabili pentru neajunsurile lor. Sunt nişte neajutoraţi sau cel puţin aşa vor să fie priviţi. Ajung să creadă si ei că sunt victime, si nici in ruptul capului nu se văd nişte poveri pe care alţii le duc cu greu în spinare.
Mai sunt apoi oamenii poveri emoţiomale, negativiştii, frustraţii în esenţă. Îşi plâng mereu de milă, vesnic sunt neiubiti, nebagati in seamă, nevizitaţi, necăutaţi. Dacă li se întâmplă ceva, nu isi revin nici singuri, nici repede. Au nevoie de puterea altora şi asta nu pentru că nu pot, ci nu vor… E mai simplu să trăieşti pe spinarea sentimentelor altora. E un mod de a atrage atenţia asupra ta speculând bunătatea şi prietenia celorlalţi. Sunt oamenii care te fac doar să te simţi vinovat pentru orice neajuns suferit de ei, şi la fel ca poverile financiare nici cele de ordin sentimental nu vor să se schimbe. Lângă ei te simţi prost de eşti fericit, zâmbetul pare un sacrilegiu… ei sunt marii trişti, victimele tuturor.
Povara socială… Oameni nemultumiti de tot ce se întâmplă ca mod de viaţă. De job de exemplu, nu caută să îl schimbe pe al lor care nu îi satisface, dar se ţin scai de unul mai ajuns. Aceşti oameni doresc să avanseze în carieră pe baza de pile cunoştinţe şi relaţii, să fie cumva traşi în sus de urechi în domeniu profesional.
Oamenii povară sunt singura categorie despre care nu voi spune nimic de bine. Poate că au scuze sau explicaţii pentru ceea ce sunt, dar toate pălesc.
Atenţie… povara grea. Dăunează grav… bzunarului, sentimentelor. Dacă te-ai pricopsit cu una, de orice fel, dă-o jos! Se va descurca, stai liniştit. Va găsi un alt spate care să o poarte.
Interesant articol! Și adevărat!
Am întâlnit și eu (sau am cărat în spate) oameni „povara sentimentala” si „povara sociala”.
Multumesc lui Dumnezeu, ca m-a scăpat (cu forța!) de ei (de povară). Si, e adevarat, exacat asa ma simteam cum ai descri tu in articol.
Banuiesc ca si tu ai „cărat” câteva astfel de poveri, iar acum încerci (sau, poate, deja ai reusit) sa le dai jos din spinare.
„Aruncați asupra Lui (Isus) toate „poverile„, nu?
dupa ce am citit articolul, vroiam sa spun ca poate totusi exista exceptii. Tocmai ma aflu in fata unei situatii disperate si pt ca tin mult la persoana respectiva, m-am hotarat sa-mi iau aceasta povara( persoana) in spate… Credeam ca dragostea si mila sunt exceptiile… Dar Florentina m-a ajutat sa inteleg: “aruncati asupra LUI toate poverile…” Da, cred ca nu rezolv situatia luand eu in spate acea povara(persoana). Doar Dumnezeu poate scimba persoana. Mersi! 🙂
cred ca si fara atatea paraneteze se intelegea, nu subestima scriitorul.
asta chiar mi-o placut.
Ok, Semyaza! Nu voi subestima cititorul, asta ai vrut sa zici! Dar lucrurile clare lasa-le fie si mai clare ca nu strica, doar, doar se autoinclude cineva 😛
nu am vrut sa zic ceea ce am zis, n-ai inteles tu. nu tu ai parantezele (la propriu)(deci ca si astea)