Oratorul și auditoriul
M-am întrebat recent ce determină un auditoriu să asculte un vorbitor, care e motivul ca zeci sau sute de persoane să facă liniște, pentru unul singur care vorbește ?! Contextul poate varia de la unul politic, academic la unul ecleziastic. În toate situațiile avem ”oratorul” omul care stă pe platformă și vorbește / comunică / transmite un mesaj și ”auditoriul”, pe cei ce stau și, uneori, ascultă.
Titu Maiorescu a împărțit vorbitorii în trei categorii: oratori, retori și limbuți – în studiul cu același nume publicat în anul 1902. “Oratorul vorbește pentru a spune ceva, retorul pentru a se auzi, limbutul pentru a vorbi” afirma Maiorescu. Perfect de acord! Cât de reconfortant este să auzi un orator! Un mesaj bun transmis coerent, interesant! Dar din păcate nu sunt prea mulți oratori de acest fel, și totuși, facem liniște când vorbesc. De ce?!
Un prim motiv ar fi interesul auditoriului pentru subiectul dezbătut, gradul de actualitate și de relevanță a tematicii alese. Cine nu ascultă când se vorbește despre ce-l interesează?! Apoi, liniștea se datorează unui respect față de bagajul cultural al celui ce vorbește.Pe o persoană care nu doar s-a documentat pentru mesaj, ci are un nivel intelectual și cultural ridicat, chiar dacă a abordat o tematică ce nu te preocupă, are o tonalitate liniară, o asculți în liniște că-ți oferă informații ce-ți lărgesc orizonturile. Dar când ”oratorul” nici nu cunoaște multe, nici nu abordează – fie și în termeni simpli- noțiuni de interes general, este ascultat în liniște doar din … bun simț!