Pilduitoarea toamnă
Aş vrea să pot lua de la toamnă doar ce imi place : amestecul de culori, zilele însorite şi eventual atmosfera încărcată de acel ceva ce te face să te opreşti şi să îţi pui nostalgic două-trei întrebări despre ce e etern ce e efemer, despre cine suntem. Aş lasă ploile, negura şi ceaţa altora, pe care stropii îi inspiră… Nici nu ştiu la ce.
Dar n-am cum. Până şi acum e noros pe cerul de afară. Aşa ca, în cel mai onest mod, trebuie să decid dacă imi place sau nu toamna şi apoi să mă menţin la decizia luată.
La fel şi cu oamenii… Fiecare trebuie să decida dacă relationeaza sau nu, cât suflet investeşte în alţii, cât se lasă cunoscut şi cât caută să cunoască.Neavând cum să selectam doar ce ne place, oamenii din jur vin în cotidianul nostru cu toată complexitatea lor, aşa că, după ce alegem trebuie să ne menţinem decizia.