Protestele din stradă și reacția mea
Sunt impresionată: mi se pare teribil să fie așa de mulți oameni care cred ca mine, care simt ca mine. Mă bucur să văd că de data aceasta ciobănașul moldovean nu mai dictează teribilul testament mioarei. Că nu mai e bine așa de rău cum e, că avem curaj și că acționăm. Nu, nu ura ne alimentează și nici vreo dorință egoistă. Oamenii nu cer bani mai mulți, vor libertate, normalitate. Se caută cinstea în stradă. Se scandează împotriva abuzului și corupției, e de-ajuns! Oamenii din stradă nu mai vor să existe scurtături!
Sunt copleșită: mi se pare extraordinar cum rămâne în urma protestelor. Cât de frumos! Zilele trecute am urmărit într-un reportaj cum un tânăr, mai pletos, venise special pentru a face curățenie. Nu apucase să ajungă la proteste. Și după acest gest, vorbele sunt de prisos. E altceva. E altfel. Suntem o generație care ne-am depășit politicienii în calitate. Majoritatea dintre ei s-au învechit în funcții, au învățat să fenteze legea, au crezut că ne vor fenta la nesfârșit. Dar imnul național, fredonat seară de seară prin piețe, ne-a deșteptat. Și acum, treji fiind, și știind ce putem, am prins curaj.
Sunt apoi mândră să fiu româncă. Da, mi-era dor de asta! De compatrioți frumoși la chip, suflet și obiceiuri. De oameni care scandează lozinci tari, poate, dar adresează vorbe pașnice celui din stânga, din dreapta… Marșul mi-a părut o plimbare cu mai mulți prieteni, atât de pașnic a fost. Pancartele sunt atât de creative, amuzante, că abia aștept să le citesc. Și nu au greșeli de ortografie, cât de tare!
***
Eu nu-i acuz pe cei ce stau în casă, majoritatea românilor frumoși ieșiți în stradă nu o fac. Unii dintre ei, însă, postează / spun despre protestatari că ar fi spălați pe creier: cine ar putea face asta ar merita, în opinia mea, să conducă țara: cine ar avea puterea de a scoate atâtea sute de mii de oameni în stradă, în toate colțurile lumii. Dar nimeni nu scandează numele vreunui politician: încă nu au apărut cei ce reprezintă generația de azi. Se scandează principii.
***
În stradă e o lumină de care vor beneficia și cei care azi nu înțeleg, sau au alte convingeri / interese. Protestatarii sunt sclipitori! Sunt impresionată, copleșită și mândră de ei!
Ai prins foarte bine ideea că ne-am depăşit politicienii.
Cred că pentru prima oară în 50-60 de ani, (de la preluarea comunismului sigur), societatea începe să-şi depăşească politicienii săi.
Până acum credeam şi eu în lozinca că ne merităm politicienii oarecum, pentru că românii în general, în special după ce treci de carpaţi, culminând cu bucureştiul, mulţi eram mici corupţi în felul nostru încercând să combine şi el ce poate pe unde poate să mai pice ceva. Cum îi zicea Tipătescu lui Pristanda: Dacă nu curge…pică.
În general e vina UE, pentru că oamenii din clasa de mijloc au plecat dincolo, au văzut cum merg lucrurile, şi când veneau în vizită şi-au influenţat familiile şi prietenii să vadă lucrurile altfel. Unii poate au venit de tot, şi au fost o influenţă şi mai mare în cercurile lor.
Apoi tinerii care cresc în corporaţii, care au călătorit un pic pe dincolo, care au mai văzut cum merg lucrurile, nu mai pot fi prostiţi prin organizaţii de studenţi, tineret, şi mecanisme din astea clasice.
Mă fascinează cât de în urmă au rămas politicienii ăştia, nu concep ei că oamenii au ieşit în stradă neorganizaţi de nimeni specific. Eu cred că sunt sinceri în credinţa lor, pentru că în lumea lor, totul e o luptă politică, nu de idei. Asta e ceva nou, nemaivăzut de ei, drept urmare nu-l pot digera.
E frumos, chiar dacă protestele nu vor ţine mult, dar pentru prima oară cred că schimbarea e ireversibilă. Cred că vor veni vremuri când vesticii vor dori să vină la noi, dar asta e altă discuţie deja…