Raissa mea e școlăriță
Am fetiță mare ! Iar eu-mămica mă lupt cu eu-profesoara pentru care dintre noi să fie mai mândră de ea, și-n cele din urmă rămân doar eu cu tot dragul s-o admir și să mă bucur de clipe în care liniuțele și bastonașele se lasă biruite de stiloul ei și stau cuminți pe pagină. Și ce mai pagină, ehe! N-aș fi crezut că va avea un caiet atât de frumos! Și cum mai lasă ea jocul pe mai târziu să termine toată pagina, deși doamna ne mai cere doar două rânduri în plus. Dar nu e totul perfect,Raissa e așa de înceată, și așa de împrăștiată… însă nici nu cer perfecțiune! Mă bucur de ce am, căci Raissa mea e dulce, scumpă și specială. Iată ce mai spune ea:
– Raissa, urlă doamna pe voi?
– Nu, mama, ne lasă întâi să ne obișnuim cu școala!
***
– Rai, de ce ai strigat-o pe doamna învățătoare ” Rodica” ?
– Păi așa e numele ei!
***
– Mama, m-a durut așa de tare capul că nici nu am mai putut alerga pe coridor când am mers la baie. Și alte doamne învățătoare m-au lăudat și au spus că sunt cuminte. Cred că la școală cumințenie înseamnă să nu te simți bine!
***
(la munte, jocul mimă, Raissa mimează. Noi toți ghicim: Prințesă, echipa ei ne aprobă, dar ea mai mimează o vreme până ce o întrebăm:
– Dar, Rai, nu ”prințesă” era cuvântul?
– Ba da, dar ăla nu era interesant de mimat,am ales unul mai bun !
***
( pe drum, semnul cu depășirea interzisă)
– Tata, n-ai voie să depășești mașini de altă culoare!
Chrina,
cu adevarat, Raissa ta e dulce, scumpă și specială! Și, inevitabil, a devenit si „a noastră”. Succes pe noul drum, Raissa! Primii pași pe el sunt cruciali! Îndrăznește!
Uneori mă face să râd cu lacrimi.
Multumesc Florentina!
Pe mine mă face uneori să râd, alteori să visez, să mă îngrijorez sau să stau liniștită. Dar niciodată să mă plictisesc! Cât despre școală … ah! N-aș fi crezut să ne ajungă așa de repede din urmă, dar acum… înainte, cu îndrăzneală, vorba ta!
Frumos :))