De toate

Respiro de după sărbători

Nu știu câte feluri de a sărbători Crăciunul sunt exact, unele articole le numără, alți bloggeri le cataloghează exhaustiv… după părerea mea sărbătorești autentic sau nu. Punct. Adevărul e că ne cramponăm des în prea multe pregătiri și rămânem cu surogate de sărbătoare. Dar nu despre asta vreau să scriu. Crăciunul a trecut și anul acesta, și liniștea s-a așternut peste toată forfota de atunci. Ceva similar cu Betleemul. Doar că, deși se povestește de Crăciun istoria magilor, aceștia au ajuns ceva mai târziu la Copil. Nu se mai afla în iesle, ci în casă. Asta-mi spune mie că, oamenii înțelepți îl caută și când feeria și sclipirea s-au stins. Chiar și atunci când Colindul răsună doar în amintirea unora sau altora (păstorilor de pe câmpia Betleemului, spre exemplu), există o esență a sărbătorii care rămâne vie.

În odihna cu aromă de cafea și amestecul orelor, minutelor și zilelelor laolaltă, o stea continuă să strălucească pe cerul nopții. Dar prea puțini mai privesc cerul. E acel respiro care pentru unii marchează sfârșitul sărbătorii cel puțin pentru un an. Începe apoi alt stres, dat de număratul anilor, al realizărilor, și oamenii ridică iarăși privirea spre cer pentru a admira spectacolul de artificii. Artificial substitut pentru steaua Lui.

E bine să ne odihnim, să respirăm, să celebrăm Anul nou cu responsabilitate, dar, să avem grijă să nu punem bunătatea, simplitatea și lumina Crăciunului la păstrare pentru anul ce va să vie. Hristos s-a născut! Această veste bună e reală în fiecare zi! Sărbătoarea autentică nu ține doar o zi!

Sursa foto, aici.

Comments

comments