Rezoluții?!
Nu-mi fac nici un plan. De ce să fiu la final dezamăgit că nu l-am împlinit?!
Sună cunoscut? Poate fi reacția normală la imbolduri de genul 5 pași de succes să luați 10 decizii care vă vor schimba viața … sau orice alte combinații de cifre și planuri pentru un an mai bun. Soluția de a înfrunta anul fără vreun plan nu e deloc una înțeleaptă. E ca și cum am urca într-un tren fără să ne întrebăm unde duce, și fără vreun bagaj. Iar apoi, să apreciem acest mod de a călători, că tot am ajuns undeva.
Teama de eșec, sau simpla idee că va fi bine oricum, e argument suficient pentru unii să nu aștearnă pe hârtie vreo rezoluție; în cele 365 de zile tot vor realiza ceva. Cu toate acestea, e în natura noastră să planificăm: zilnic alegem drumul spre serviciu, ce vom mânca, găti sau îmbrăca, plănuim seri de film cu prietenii, ce vom face pentru aniversarea celor dragi sau pur și simplu cum va decurge săptămâna. De ce atunci, în lucrurile esențiale să ne avântăm fără direcție?
Dacă, să presupunem, ne planificăm lucruri irealizabile, oricând putem reveni asupra lor, le putem corecta.Uneori, dimineața spre școală nu aleg cel mai bun drum, asta nu mă face să nu-mi mai planific nimic. Ba dimpotrivă!
Deși termenul rezoluții s-a impus recent pentru majoritatea vorbitorilor, planuri de început se fac dintotdeauna parcă. Sau cel puțin așa eram îndemnați. Spre exemplu prin liceu lista mea pentru anul ce sta să înceapă cuprindea pe puțin treizeci de puncte, nu mă întrebați acum câte realizam la final de an. Acum li se spune rezoluții, și după cum e trendul, majoritatea se dau de-a gata prin diferite publicații, ori pe Internet. Cititorii sunt îndemnați ce să facă, cum să economisească, cum să trăiască sănătos, de parcă nu ar putea decide pentru ei.
Vă îndemn să vă faceți timp, acum în ianuarie, și în mod realist să dați o direcție acestui an. Așterneți pe hârtie aceste lucruri, și ocazional reveniți asupra lor; corectați, completați, modificați.
Da, rezoluții! Dar realiste, concrete și personale, pentru că astfel putem ajunge mai departe în cea mai importantă întrecere, cea cu noi înșine.