Seară în vreme de școală
Fetele ”asamblate” de culcare, becul stins, eu dincoace, în surdină o melodie lentă. Rai se tot foiește. Știu ce e. E un gând ce nu-i dă pace. Tac, poate-o adormi.
– Mama, să nu uiți să-mi dai mâine 16 lei pentru Cangurul matematician, exprimă într-un final năduful.
– Bine, spun fără a cere alte detalii, sau a afișa vreun reproș referitor la ora solicitării; fac în minte contabilitatea banilor din portmoneu, să văd de era nevoie să fi trecut pe la bancomat…
– Ba mai bine nu-mi da! mă întrerupe ea din calcule. Dă-mi 7 lei să merg la teatru. Știi, teatru de oameni mari, nu de păpuși.
Sensibilă discuție, teatru versus matematică. Las însă copilul să aleagă ce vrea.
– Dar tu, Raissa, ce îți dorești?
– Păi mie mi-ar plăcea amândouă…
– Bine, îți dau bani de amândouă!
– Mamă, ce mulți bani trebuie să aibă o mămică! conchide Natalia care a ascultat cuminte conversația de mai sus.
După pupăciunile de rigoare, o vreme se aude doar muzica și tastele mele ce ușor îmbufnate poartă câteva discuții pe messenger. Foiala începe iar. Ascult cu un sentiment de deja-vu. Dar, nu. Un țipăt sfâșietor și un potop de lacrimi:
– Mamaaaa, temaaa! Am uitat un exercițiu la temă ….. Ce să fac, așa sunt eu, o uitucă. Și plâns, plâns în timp ce rezolvă exercițiul cu pricina ( mai exact trei adunări).
Apoi liniște iar, și iar muzică, și iar tastele mele, dar de data aceasta dând acest fragment de viață pe blog. Așa ca să simtă și B. seara de familie de unde e!
Deci, sst! Doi copii încearcă să doarmă într-o seară de școală. Ba mai bine numărați totuși trei! 🙂