Era curat covorul din curte și pașii mei spre mașină-n zori au fost singura mărturie că ziua poate începe.Iarna e ca o poveste. Luna decembrie e aștepatarea; vrem zăpadă, Crăciun, daruri, colinde, și mai multă zăpadă. Se împlinește apoi dorința și cad din cer steluțele albe. Extaziați, ne actualizăm statutul de mess, facebook sau twitter cu observații gen ninge ca-n povești. Și așa e! Iarna e povestea, iar ninsoarea împlinirea ei. Apoi, prin februarie, povestea se apropie de sfârșit, și rămâne doar ninsoarea. Odată cu ea, se duce și bucuria strălucitoare și albi rămân doar fulgii. Azi-noapte a nins. Mai avem poveste?

Comments

comments