Spicuiri din MICUL PRINŢ
După cum spunea buna mea prietenă, Ade, Micul Prinţ nu e doar o carte pentru copii! Răsfoind-o azi m-am întrebat dacă elevii care o vor citi peste vară (le-am recomandat-o la lecturi obligatorii) o vor înţelege. Nu mai ştiu câţi ani aveam la prima lectură, dar nu m-a impresionat prea mult. Am auzit apoi pe alţii uşor trecuţi de vârsta copilăriei vorbind despre ea iar acum, profesor conştiincios cum sunt, am luat-o de pe raft împreună cu toate lecturile pe care le dau elevilor, şi am răsfoit-o pentru a o avea proaspătă în minte. Micul Prinţ s-a dovedit a fi mai mult de-o simplă lectură. Din când în când simţeam nevoia să mă opresc din citit şi să discut cu Ben, prieteneul meu cel mai bun şi în materie de cărţi, despre câte-un citat. Voi scrie mai jos doar câteva din cele ce mi-au plăcut.
” Toţi oamenii mari au fost mai întâi copii. (Dar puţini dintre ei îşi mai aduc aminte)”
” Oamenilor mari le plac cifrele. Când le vorbiţi despre un nou prieten, ei niciodată nu vă pun întrebări asupra lucrurilor cu adevărat importante. Ei nu vă întreabă :”Ce sunet are glasul lui? Care e jocul lui preferat? Face el coleţie de fluturi? Ci întreabă “Câţi ani are? Câţi fraţi are? Câte kilograme cântăreşte?Cât câştigă tatăl lui? …”
” E un lucru trist să uiţi un prieten.Nu toata lumea a avut un prieten. “
” Trebuie să ceri de la fiecare numai ceea ce poate fiecare să dea. Autoritatea se bizuie înainte de toate pe raţiune.”
” A te judeca pe tine însuţi e mult mai greu decât a-l judeca pe altul. Dacă ajungi să te judeci cum trebuie înseamnă că eşti înţelept.”
” … descoperi un drum. Iar drumurile toate duc spre oameni.”
” Limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.”
Ps.
Şi relaţia cu floarea lui e de-a dreptul specială.
completeaza acolo:->… “E un lucru trist sa uiti un prieten. Nu toata lumea a avut un prieten.” 😀
Gata, Alex! Completare făcută! la cerere!
“Micul Print” este unul dintre romanele mele preferate – l-am citit in franceza in liceu, de dragul profei mele si mi-a placut tocmai pentru ca l-am citit in franceza ( 😉 ), dar si pentru ca mi s-a parut ingenioasa abordarea copilariei … L-am recitit acum cativa ani, cand l-am descoperit tradus in romaneste: si-abia atunci l-am “vazut” limpede, cu inima … care parasise demult copilaria !
PS: ti-am imprumutat si eu citatele pentru pagina mea de “cuvinte de aur”.
LeeDee, acum cred că pot spune şi eu c a trecut în lista de romane preferate! Era vârsta înţelegerii lui, probabil. Cât despre citate, nu-s ale mele şi şi de-ar fi, e ok 🙂
e greu zic eu sa trezesti interesul unui copil de 14-15 ani pt asemenea carte, eu am incercat cu nepoata-mea, pina acum ara roade, o sa mai incerc.
eu am descoperit-o tot in liceu, ca era o lectie la franceza, dar am redescoperit-o in timpul studentiei, ca prietena mea cea mai buna, studenta la franceza imi “baga” pe git numa carti bune, si deh…imi facem timp de voie de nevoie, de drag de ea….
astazi am si un mic tablou ca alea in care iti pui pozele pe birou, il infatiseaza pe micul print cu baobabii in jurul lui privind spre soare, e superb, dar cred ca nu prea multi dintre cei ce-mi calca pragul stiu ce reprezinta, si nici nu ma straduiesc sa le explic, sunt majoritatea din categoria oamenilor mari… 😛
este site cu cartea http://www.miculprint.go.ro si e singurul cu tot cu pozele pe care ar fi pacat sa le ratam, in cazul in care n-avem cartea, eu inca nu o am, dar intentionez sa o achizitionez