Sub auspiciile mediocrității
Azi, când s-a-ncheiat meciul Simonei Halep cu înfrângere, s-a auzit un urlet puternic în bloc: din mai multe sufragerii, spectatori care-au crezut că putem avea și alți sorți, măcar în sport, au țipat de dezamăgire și-au spus vorbe de nereprodus pe blog. Adevărul e că nu ne reprezintă Simona; felul în care a jucat, felul în care a pierdut, este mult peste tot ce suntem noi ca nație. Ambiția și determinarea, puterea ei sunt lucruri de care aveam nevoie să ni se reamintească. Cel puțin în economia acestor zile.
Paradoxal, în același buletin de știri, se prezenta și guvernul. Al treilea. Pentru că ei pot oricum, și noi nu prea avem de ales. Dar, când s-a anunțat scorul final al alegerilor parlamentare, nu a țipat nimeni pe scara blocului. Trăim cu oroarea ordonanțelor și a proiectelor de lege gândite în interes personal, a căror punere în fapt pot avea consecințe grele. Avem în fruntea țării caractere care mă fac să-mi fie rușine că sunt român: exemple concrete de agramați care au de spus ceva în dreptul educației(de la ”genunche” la ”pamblică”), persoane compromise în orice domeniu. Oameni fără pregătire și fără competențe care ne lasă fără perspective. Sunt, în cel mai bun caz, niște mediocri.
Nepotismul, promovarea e baza legăturilor de rudenie, sau pe bază de obligații e o practică mai largă decât cea politică, din păcate. Persoane fără nicio chemare ajung în poziții cheie de care depind alte persoane. Sub auspiciile mediocrității din toate locurile, ne mai rămâne doar să căutăm a nu ne plafona și noi. Să nu ne limităm la cât știu și pot cei de la pupitre. Nu e o rușine să le remarcăm greșelile de exprimare, de scriere, nici discursul banal și gol. Rușinea trebuia să fie a lor, a celor care cred că numele de familie, gradul de rudenie sau culoarea politică e de-ajuns pentru a sta, nepregătiți, într-o funcție sau alta.
Iar ceilalți, cei care nu au limitele atât de evidente, oamenii autentici, pot să se bucure de un meci frumos, precum cel de azi. Ei înțeleg că se poate câștiga în multe feluri, că Simona e fantastică. în meciurile ei. De aceea o urmărim cu admirație și cu sufletul la gură. Iar la polul opus, stă clasa politică și alți parveniți, iar pentru ei a fi mediocru e mai grav decât a fi slab. Știind că ai minusuri, te antrenezi, compensezi, înveți, pe când susținând că ești bine în toate carențele tale, sporești mediocritatea. Sub auspiciile ei, toți ceilalți putem avea grijă să nu ne contamineze. Cam atât.
Sursa foto, aici.
