Fără o viziune și o direcție clară a celor care sunt puși (temporar) în funcții de răspundere, plutim în derivă până la vremea când e
Așa deodată îmi pare că timpul mi-a făcut o farsă. Mi-a crescut copiii, fără să mă întrebe dacă-s gata să-i văd mari, și m-a lăsat
Ora de dirigenție, clasa a V-a. Mulți băieți, unul mai năstrușnic decât altul. Preocuparea de bază? Joaca. Cu de toate: am avut etapa cub rubic,
Se-ncheie medii. Se dau teste: unii vor să se corecteze, alții cred că merită mai mult. Se fac obișnuitele rapoarte de final de semestru. Se
Larma străzii îl făcea pe micul școlar să se simtă pierdut. Nu era nici măcar ora 8 dimineața, și tot orașul era grăbit: mașini claxonau,
“- Doamna, eu nu mi-am putut face fişa de autor că nu am carte de Alecsandri acasă să iau din prefaţă, nu am nici Dicţionarul
Rar înțeleși în esența lor, zilele acestea adolescenții par mai străini și mai departe ca oricând. Ocupațiile lor se limitează în zona virtuală: acolo le sunt
Deloc ușor de vorbit pe tema dată, mai ales că postura din care privesc situația e a părintelui-profesor, deci, cumva implicat în sistemul despre care
O sală impunătoare, sala festivă a Colegiului Național Mihai Eminescu, Oradea, ticsită de cei mai pretențioși dascăli, cei pentru care cratima încă salvează vieți iar
Waw! Mai o zi și-am isprăvit cei 7 ani de-acasă. Cum au zburat atât de repede toți?! (Cred că aceasta e întrebarea pe care mi-o