De toate

Telefonul meu a devenit deștept

Persoană fidelă cum sunt, nu m-am lăsat de Nokia E51 meu până mi-a fost sustras din poșetă. N-am eu nici o treabă cu moda telefoanelor, sau cu fițele din domeniu, în ultimii 5 ani am avut doar două telefoane. Primul, un Samsung cu clapetă, schimbat pentru că după ce a fost folosit și pe post de jucărie pentru dinții în creștere ai prințeselor mele, microfonul a cedat, iar al doilea … știți deja.

A urmat decizia de a lua un smart, apoi căutările. Eu mă uitam la aspect, B. la detaliile tehnice, și, surprinzător, eu la preț.  Apoi, nici nu îmi dau seama cum, dar am decis:  Htc ChaCha. Întrunește criteriile lui, și ultimul al meu. Aspectul … e ok. Mai ar fi și alte motive, dar mă rezum la expunerea acestora.

De ce scriu aici despre astfel de lucruri?! Pentru că mă voi folosi de el să-mi mențin mai viu blogul, așa că vă rog să îmi scuzați scrisul fără diacritice. Încă nu le-am găsit pe telefon. Apoi cred că-mi voi concretiza puțin tonalitatea blogului. dacă articolele vor fi mai dese, filosofia mai rară.

Mi s-a atras atenția că dă dependență. Să vedem! La ce folosesc eu telefonul? În afară de vorbit și mesaje? Puțin Internet și accesul la blog de oriunde. Nu! Nu la jocuri. Deci, s-ar putea să nu fie cazul dependenței.

Mă dezamăgește însă bateria. Obișnuită fiind cu Nokia la care aveam autonomie 5 zile, e ciudat că un smart să fie limitat la o zi. Și asta cu multă grijă și filtre. Să spunem însă că aspectul acesta îmi va crește adaptabilitatea.

Comments

comments