Temeri
Și cel mai puternic își are temerile sale. Nu ai cum altfel. Oameni fiind, atât de limitați, suntem marcați de neputința de a-i proteja pe cei dragi, de imposibilitatea determinării faptului de a fi acceptați de un grup sau de a fi observați de o anumită persoană. Sunt momente în care trebuie să fim spectatori la deciziile greșite pe care le iau oameni care contează din anturajul nostru, și atunci ne doare neputința de a acționa. Și cel mai fericit își are momentele de nesiguranță. Mai zboară pe deasupra capului câte-un gând, câte-o idee sau vreo prognoză nefavorabilă.
Limitările mele … Aș vrea să pot fi mereu cu fetițele mele, în orice loc, să fiu de față când sunt triste sau neînțelese, să le încurajez când se tem … Să le văd râzând în hohote și jucându-se printre colegii de grădiniță sau școală … Aș vrea să pot fi lângă B. în orice clipă, să mă asigur că mănâncă în pauza de masă, că nu se preocupă doar să rezolve una sau alta. Aș vrea să fiu cu el când e pe drum, să-l ajut să se concentreze la trafic… Să-i fie simplu la job, să nu aibă stres… Aș vrea atât de multe lucruri pe care nu le pot realiza. Adesea în suflet se strecoară îngrijorarea, teama.
Și-atunci, e bine să ne amintim, că mai mare decât limitele noastre este nemărginirea Lui, că noi cunoaștem în parte doar. Și cel mai slab și cel mai puternic pot să-și pună încrederea în El pentru că-n ochii Lui fiecare e prețios. Și se poate să fie circumstanțele diferit de ce am alege noi, dar tot neprevăzutul ce ne cuprinde Lui îi este știut. Și așa putem păși cu încredere înainte, lăsând în singura Mână puternică tot ce contează.
frumos