Un orădean la curtea Cetății Alba
Trebuie să fii orădean să poți pricepe sentimentul de mândrie care ne însuflețește de o bucată de vreme încoace. Urbea noastră ia strai nou, punându-și în valoare frumusețea arhitecturii și a spatiilor verzi, până mai ieri acoperite de neglijența cetățenilor și mai ales, autorităților. Iar noi ne entuziasmăm la fiecare etapă, dăm like uri pozelor care înfățișează apus sau răsărit de soare, fie în Piața Unirii, Ciuperca ori la Cetatea Oradea. Suntem mândri să fim orădeni! Suntem încântați de fiecare schimbare și credem că nu este în țara asta oraș mai frumos. Poate la fel, dar mai frumos, ba!
Cum ziceam, trebuie să fii orădean să poți înțelege optica, și surpriza avută azi, vizitând pe înserate cetatea Alba.
– Au și ei cetate? Precis nu e la fel cu a noastră, se lansează în conversație mezina.
Și, nu, nu e. Dar e frumoasă! Tare frumoasă. Nu aveai cum să nu afirmi asta la fiecare pas făcut.
Și e animată de oameni ieșiți din case, cu copii mai mari sau mai mici, în cărucioare sau pe trotinete, de adolescenți râzând zgomotos cu înghețata în mână, de tineri ce stau la discuții la terase.
Și pe lângă nelipsitele tejghelei de suveniruri poți privi o piesă de teatru în aer liber, sau poți alege între expoziția de picturi și cea de șerpi. Brrr. Arta sună mai bine, nu?
Un trenuleț îmi tentează copiii cu un tur al cetății, iar lista de refuzuri se completează cu nu, nu luăm vată de zahăr, nici popcorn, hot dog, nici arc cu săgeți.
E greu sa fii orădean și să vezi Cetatea din Alba. Mustește a istorie și nu ai cum să nu afirmi că e frumoasă. Un lucru mă liniștește: habar nu au cum se fac langoșii. Ce vând ei cu acest nume nu e nici pe departe originalul. Tot la noi e mai bun!
Zâmbesc. Trăiesc într-o țară frumoasă. E o încântare să o regăsesc astfel cu fiecare călătorie.