De toate

Varicela in familie, debutul

Am crezut că e mai simplu să faci varicelă când eşti mic, aşa spun toţi. Mi-am expus deci fetele, şi apoi 14 zile am tot aşteptat bubiţele să răsară, să luptăm cu mâncărimea ce-o provoacă, apoi să le biruim. Am omis debutul erupţiei: febră mare, somn agitat! Natalia, fetiţa mea de 2 ani jumate ne-a creat primele emoţii acum 3 nopţi când temperatura ei refuza să coboare sub 39.2 . Ziua următoare, veselă şi plină de energie. Noaptea, iar febră, apoi parcă, parcă două bubiţe se încumetă să apară. Aşa a trecut şi cea de-a treia zi. Abia spre seară s-au mai înmulţit bubiţele, urmând ca duminică să-i căutăm spatele copilului şi să nu îl putem vedea de bubiţele roşii. Copilul  se plânge “doale patele! doale lău! lepală-mă te log! “ (traducere: mă doare spatele, mă doare rău, repară-mă te rog!) Avem soluţii, vivat mixtura. Ah, nu! Copilul urlă ca-n gură de şarpe când îi simte răcoarea pe spatele roşu. Suport, ştiu că apoi va urma o oră de somn, şi în ideea de a-i acoperi toate bubiţele, spatele devine alb. Alte erupţii, alte dureri, alt scandal, copilul se zvârcoleşte nu poate să doarmă… Se face miezul nopţii, trece, înspre orele 4 Am, se trezeşte şi Raissa, spunând că-i e rău şi … dând afară tot ce mâncasee peste zi. Şi a ţinut-o aşa până la orele 15.30. Ritualul luatului copilului în braţe şi alergatului cu el spre baie era întrerupt de scurte episoade de somn, încercarea noastră disperată de a-i oferi măcar o linguriţă de apă…. Aşteptăm să-i iasă şi ei bubiţe. Bine că măcar ea e cuminte la boală. Pe la 6 dimineaţa fuguţa la farmacia non-stop după Metoclopramid, pe care copilul a vomitat-o  împreună cu apa pe care o bea în ciuda efectului promis deprospect. Micuţa, suflet solidar! Repede şi ea să vomite în rând cu sora ei. Bine că suntem doi părinţi, ne-am împărţit în mod egal, unul la copil. Pe parcursul nopţii am schimbat per total 4 rânduri de haine de pat, 4 perechi de cămăşuţe de noapte, rânduri şi rânduri de griji. Am pornit calculatorul să vedem ce-o fi cu simptomele astea, am citit tot ce era pe internet despre varicelă.  Pot să-mi iau şi un masterat în domeniu. Altă deplasare la farmacie după săruri de rehidratare. Începem administrarea cu linguriţa, ne oprim într-un final din vomitat. Sunăm pentru a patra oară medicul de familie care ne recomandă să ducem totuşi copilul la Spitalul de boli infecţioase, să vedem de n-o fi vre-o complicaţie. După aventurile precedente cu Raissa şi spitalul, am cam stat pe gânduri înainte de porni. Grijile însă au biruit, şi am luat copilul somnolent, împreună cu cumnata de profesie asistent şi ajungem la spital. Cel mai tare a fost anunţul lipit pe uşa camerei de primire ” Accesul bolnavilor interzis!”. După ce lămurim persoana de acolo că dorim doar consult nu şi internare, se cheamă medicul de gardă. Acesta pune câteva întrebări,  consultă sumar copilul, şi ne spune fix ce ştiam înainte: nu se poate şti de ce îi e rău copilului, poate fi de la mâncarea de ieri sau de la varicelă, să vedem de apar au ba bubiţe, să fim atenţi să nu se dezhidateze, şi dacă o ţine tot aşa mâine la perfuzie cu ea. Şi cu asta basta!  Bine că spre seară Raissa şi-a mai revenit, a reuşit să bea apă fără alte urmări. Desigur că am mai alergat cu ea în braţe de două ori la miezul nopţii, dar apoi a dormit liniştită până în zori. Cât despre bubiţe, încă nu are.  Cred că le ţine sora-sa pe toate!

Concluzii:

1. Varicela nu e mai uşoară cu cât eşti mai mic, la 2 ani jumate Natalia e plină de bubiţe pe care le pudrăm cu mentol din oră-n oră zi şi noapte.

2. Partea proastă a oricărei boli e că trebuie să ajungi cu ea la doctor, iar acolo… inepuizabile motive de mirare şi dezamăgire!

Comments

comments