Amalgam

Viaţa în vreme de stres

stresEi, da! Stres! Să nu ziceţi că nu l-aţi întâlnit până acum! E domnul acela cu pălărie care năpădeşte peste tine cu elanul acelor de ceasornic ce se învârt grăbite spre termenul limită. Nepoliticos, nu se aşteaptă să-l pofteşti la cafea, nici nu îşi scoate pălăria în faţa a ce ai mai făcut tu. Ştie una şi bună: examenul de mâine, ora de întâlnire, data predării eseului, bilanţului, sau ce-o mai fi având omul de făcut raportat la anumite termene…

Fără a privi prin ochean cazurile medicale grave provocate de el, stresul cotidian e considerat a fi un obstacol zilnic şi trebuie să lupţi din răsputeri să îl elimini. Stresul e dat de discrepanţa între solicitările externe şi posibilitatea individului de răspuns, spun psihologii. Cine suntem noi să îi contrazicem?! Aşa o fi!  Luat în doze mici însă, nu cred că e aşa de rău. În fond, cât nu învaţă studentul în noaptea de dinaintea examenului ?! Ajută şi stresul la ceva! Prin presiunea pe care o pune pe ce e de făcut ajută la o mai bună focalizare.

Necazul e când vine la braţ cu “doamna Panică”. Atunci toate încercările de a ajunge la destinaţie pier. Panica paralizează orice fapt, ne lasă cu intenţiile doar. Şi puţinele reuşite, în vreme de panică sunt doar jumătăţi din ce ar putea fi. Iar  asta nu e tot. Urmează “doamna Disperare” care acaparează şi …. brrr! Mă opresc aici cu gândurile până nu mă stresez mai tare. Mă apuc cuminte de muncă, iar stresul….  Ce-i cu el? Pe-aici şi el, sinurel. Pe doamna Panică nu o primesc!

Comments

comments