Chestiuni personale

Vorbe despre liniste!

Trăiesc între îngrijoraţi. Majoritatea celor ce mă înconjoară sunt stresaţi, nemulţumiţi, agitaţi, dornici de răspunsuri sigure, de garanţii. De la marimea pensiei, la aflarea jumătăţii, de la hainele pe care le ai sau nu în dulap, la vacanţa planificată, de la ce planuri simple de viitor, la cum să îţi ceri iertare, se găsesc motive să fii îngrijorat. Nu ni se dau niciodată toate datele problemei, nici toate răspunsurile la întrebări.

“Nu te îngrijora! Va fi bine!”  mi se pune deseori, spun la rândul meu altora deseori. De parcă cineva poate să nu se îngrijoreze aşa doar din simpla alegere. Dacă nesiguranţă e înăuntru, nesiguranţă iese la iveală. Opusul îngrijorării e liniştea, acea pace din suflet, acea încredinţare că acolo sus Cineva care te iubeşte, are grijă de tine.

Nu-mi plac incertitudinile. De când mă ştiu am încercat să le elucidez: albă sau neagră, fie ce-o fi numai gri nu! Dar am învăţat recent nişte lecţii. Pot să planific eu tot, oricum se întâmplă doar ce vrea Cel de sus. Şi de acolo de sus, El care este Iubire mă iubeşte prin fiecare lucru ce mi se întâmplă. Aşa că stau liniştită, ştiind că va fi bine, indiferent ce va fi, indiferent de destinaţie, drumul aşteptării face totul mai frumos. Pentru că liniştea presupune încredere. Şi eu am!

Liniştea mă face liberă de stres.  Şi de întrebări nesfârşite … Şi liberă de dependenţa de prieteni, de încurajările lor. Nu vă pierdeţi vremea să mă consolaţi, aşadar. N-aveţi de ce! Nici nu aveţi cum! Liniştea mea răspândeşte linişte în jur. Şi îmi permite să mă bucur de lucrurile simple. Şi să fiu tare,  să lupt, şi să biruiesc. Nu o să mă auziţi plângându-mi de milă vreodată, nici enumerând greutăţile care se aciuează pe lângă mine, pentru că liniştea pe care o am în suflet îmi conferă şi optimism. Şi speranţă…

Ce de câştiguri! Toate doar pentru că am linişte şi pace. Se merită, nu?

 

Comments

comments