Mândrie națională
Mi-a plăcut atât de mult valul de emulație care a însoțit echipa națională în parcursul european!! Atât de mult patriotism, colorat în galben, nu mi-a fost dat să văd de multă vreme!
Admit: am avut mari rețineri că vom face ceva în grupe; dar asta, așa, ca tot românul pățit care a văzut și alte competiții în care jucam frumos, dar luam bătaie. Elevii mei, mai optimiști și mai naivi, aș zice, au savurat la maximum fiecare victorie, au trăit intens fiecare secundă și au crezut că se poate, cu atât de multă îndârjire, încât mi-au împrumutat și mie din încrederea lor.
Mi-a plăcut mult marea noastră echipă mică! Simplitatea și unitatea lor au cucerit dincolo de imaturitatea jocului și imprecizia paselor. Am apreciat și coerența discursurilor jucătorilor, sinceritatea și bunul simț. Aceste valori arată așa de bine în sport! Cred că acești băieți au reprezentat un altfel de model, unul bun, pentru tinerii de azi, prea bombardați de trivial din zona publică, fie din latura politică sau showbiz. Au circulat pe social media povești de viață, de muncă și determinare ale unor jucători care au ajuns în 10 zile să aibă un nume, un chip, nu doar un tricou sau un număr. Și, da, părinți, lăsați-vă adolescenții să se uite la fotbal! Au ceva de învățat despre perseverență, determinare, ce faci când greșești și cât e de important să fii înconjurat de oameni cu aceleași idealuri și visuri.
M-au impresionat teribil suporterii! Imnul României a răsunat inegalabil pe fiecare stadion, în fiecare loc public în care oamenii au ieșit în stradă pentru a urmări jocul echipei noastre. Aveam mare nevoie de un numitor comun! Suntem atât de fragmentați de opinii, gusturi, opțiuni politice sau religioase… Când a jucat România, nu au mai contat nici unele: în același centru, scandând, stătea și elevul premiant, și cel care se târăște prin școală, dar și profesorul, avocatul, inginerul, vânzătorul sau cel fără serviciu. Și cât de frumos a fost!!
Cred că ne-am maturizat ca nație. Atât de frumos a fost momentul în care, la final, deși au pierdut cu 0-3, și erau triști, galeria le-a scandat „suntem mândri de voi!” i-au aplaudat, și i-au tratat ca pe niște eroi! Ideea de a ne susține echipa și-n urma unei înfrângeri, îmi pare atât de nobilă încât mă declar tare mândră să fiu româncă!
Sigur că mai sunt voci răzlețe care rostesc doar ce lipsește. Și, da, mai e nevoie de mult … fotbal, în primul rând, apoi investiție, creștere… Dar acesta e un punct de plecare, e o mândrie națională de a aparține unui neam de oameni simpli, uniți, care nu văd valoarea doar în rezultatul final, ci se bucură de proces, de fiecare câștig, indiferent de care ar fi el. Iar această generație de suflet ne-a îmbogățit sufletește….
Mulțumim, România! 🇷🇴 Suntem mândri de voi!
Sursa foto, aici.