Dar, ce dar se potrivește?
Voi cum obișnuiți? Luați daruri celor dragi de Sărbătoarea nașterii Domnului?
Personal consider această idee (importată de la americani, după cum o cataloghează unii) ca fiind una insiprată. E frumos să dăruiești, e mai ferice chiar decât să primești. Moșul dăruiește în multe locuri frecventate de copiii mei ( nimic de obiectat, decât că el se alege cu recunoștința, iar eu cu factura. Dar, las, fie și el ”Moșul” pe scenă, că și așa i-s numărate zilele, parcă văd că la anul va trebui să șușotim cu Raissa pentru a nu desconspira secretul mezinei.) Acasă însă, sub pom, darurile cele mai importante de Crăciun sunt de la ”mami și tati”, iar anul acesta vor pune și ele acolo un dar ( desigur, cu atenta îndrumare a unui părinte).
Am argumentat ideea dăruiri, am prezentat și metodologia faptei. Rămâne întrebarea: ce să dăruim? Ce se potrivește celor dragi? Pe ce criterii alegem darul? După volum (așa, tipic românește, să izbească privirea, să fie nevoie de ajutor pentru a-l duce)? După necesitate? – luăm la o adică un set de farfurii că am văzut că aveau numai unul, și acela incomplet? După preferințele noastre? Ceva simbolic? Ceva scump? Ceva ieftin?
E o adevărată artă să alegi un dar. Cred însă că mai presus de cadoul în sine stă gestul ce l-a determinat: cineva te prețuiește atât încât a ales să caute ceva, a cumpărat, a ambalat și a dăruit. Aici e valoarea gestului, nu ce scrie pe spatele darului!
Ah, da! Se mai pot dărui lucruri primite de la alții care oricum nu ne plac. Ce urât obicei!!