E-aproape august. Miroase a sărbătoare, a iubire, miroase a fericire. Miroase a noi. Aceşti noi doi cu 5 ani şi două prinţese. Miroase a împletiri de melodii romantice în pas de dans. Hohote de râs sub clar de lună, emoţii şi griji, lacrimi de toate felurile şi mărimile, mâini ce încă nu au învăţat să stea alături fără să se ţină ! Suflete ce nu ştiu să nu comunice. Departe de ideal, în plină normalitate, actori şi regizori în propriul spectacol, cu scenarii lungi şi uneori insuficientă recuzită, cu sau fără spectatori ne trăim povestea. Şi povestea noastră e despre fericire în zile şi situaţii concrete. Aniversarea nunţii, adică a primei “cea mai fericită zi din viaţă” e o piatră de aducere aminte.

Îmi amintesc de prima oară când i-am văzut ochii. Mi-au părut incredibil de frumoşi. De-atunci şi pâna azi nu am găsit nici un termen de comparaţie. Sunt extraordinari! Despre zâmbetul lui, scriam pe-atunci că e cel mai molipsitor posibil. Şi azi îl găsesc la fel. Sufletul lui, geneors şi blând îmi topeşte toate furtunile. Nu! Ziua nunţii nu a fost cea mai fericită! Am norocul de a fi printre puţinii pentru care acea zi a fost doar prima dintr-o lungă serie. Aş putea scrie la nesfârşit despre cât este el de extraordinar. Vreau doar să pun o piatră de aducere aminte, ca să se ştie că iubirea e mai mult de un subiect de film, e-un subiect de viaţă. Trăită e mult mai frumoasă, şi, da! Se poate! Noi avem deja 5 ani 🙂

Comments

comments