Cam acesta e resortul vieţii după Trahanache, simpaticul personaj din O scrisoare pierdută. Şi în mare parte aşa stau lucrurile! Atâta doar că, precum în orice regulă şi aceasta îşi are excepţiile ei. Cunosc vre-o 3 persoane total altruiste ( mai multe sigur nu-s, dar oare sunt totuşi 3? ) în rest fiecare îşi are “enteresul” lui /ei în tot. Căsătoriile din interes sunt mai frecvente decât cele din dragoste, unii au ajuns chiar a confunda iubirea cu …”enteresul”. Prieteniile gravitează în funcţie de ce plus poate aduce persoana respectivă, până şi duşmanii se aleg mai nou pe criterii similare. Ce mi se pare de-a dreptul interesant e modul în care cineva trece cu vederea o crudă trădare a unui cunoscut despre care nu are nic io garanţie că nu va recidiva, aşa doar… din interes. Spuse sau nu întrebările se situează în jurul a Mie ce îmi iese? Şi astfel în tot ce alegem, ne alegm întâi de toate pe noi şi beneficiile noastre. Uite unde şi cum se pierde simplitatea, prospeţimea, farmecul.

Poate dacă am începe în dreptul nostru să schimbăm ceva s-ar face o diferenţă. Dintre toţi cei animaţi de interese să fim noi primii altfel. Să schimbăm puţin, măcar o zi, măcar faţă de o peroană, măcar …  să ne arătăm dezinteresaţi. Şi să fim astfel fără pretenţia de a ni se recunoaşte acest mare lucru, fără aştepatrea de a fi văzuţi sau aplaudaţi. Ce ne costă? ! Şi ştiţi cum ar arăta? Precum nişte lalele înflorite după iarna asta atât de lungă.

Comments

comments