Am vazut sambata seara un film care mi-a plăcut tare mult, The Premonition cu Sandra Bullock şi Julian MacMahon. Nu voi face rezumatul pentru aceia care doresc să îl vadă. Nici mie nu îmi place să ştiu finalul dinainte. Voi spune ce mi-a plăcut şi de ce.

Soţia primeşte vestea că soţul a suferit un accident de maşină şi a murit pe loc. În ziua următoare se trezeşte, iar el este acasă cu ea. Fiecare dimineaţă o duce fie în premoniţie dezvăluind înmormântarea soţului, încasarea asigurării…. fie în realitatea în care el nu a murit încă. Ea înţelege că tot ce trăieşte în premoniţii urmează să trăiască şi în realitate. Caută sprijin şi răspunsuri la un psihiatru, la un preot. Îmi place foarte mult ce îi spune preotul: Niciodată nu este prea târziu să îţi dai seama ce e cu adevărat important în viaţă şi să lupţi pentru asta! Şi începe să lupte. Să schimbe. Şi schimbă atitudinea ei, pentru că la o adică e cam singurul lucru ce stă în puterea noastră a fi schimbat. Încetează să aştepte a primi iubire, şi începe să ofere conştientă fiind că timpul rămas cu soţul ei este scurt. Mie mi-a plăcut mult şi finalul, lui Beni nu. Mi-a plăcut fix ultima imagine a filmului, care confirmă ce am înţeles eu privindu-l: dacă la un moment dat ţi se va arăta crâmpeie din viitorul tău, şi nu îţi place ce vezi, rezistă tentaţiei de a-i schimba pe toţi şi schimbă-te pe tine însuţi.

Alte replici de luat în seamă:

“Oamenii care şi-au pierdut propriile credinţe sunt ca nişte vase goale. Mai susceptibili ca vieţile lor să fie invadate de forţe mai puternice decât ei.” Îi spune preotul. Ea răspunde “Pare ca un blestem” , “Sau un miracol” o contrazice preotul. Şi când ei îi răspunde că nu mai crede în miracole, “Fiecare zi din viaţa noastră poate fi un miracol!”

“Credinţă înseamnă a crede îm ceva mai presus de tine, ceva pe care nu-l poţi simţi, mirosi sau atinge. Ca speranţa sau dragostea.”

Vi-l recomand!

Comments

comments