Apar din când în când cotituri în drumul nostru, răscruci ce te aruncă pe gânduri. Îţi vine să fugi înapoi. Acolo căile-s bătătorite, oamenii cunoscuţi, riscul ţi se pare infim. Şi dacă dai curs tendinţei, te trezeşti pe drumuri vechi, de unul singur, încercând să făureşti din ce ştiai un anotimp cu climă de prietenie şi brize de bucurii împărtăşite. Nu ai cum.

Dar nici să te arunci înainte aşa fără nici un calcul nu merge. Am fost înzestraţi de umnezeu cu raţiune pentru a o folosi. Astfel, la răscrucile importante se cere a fi făcut un inventar. Inventar de amintiri:bucurii, tristeţi, emoţii, de sentimente, singurătăţi, împliniri… Se sortează frumos, raţional tot, se împarte în categorii, se aruncă ce e de prisos. Se păstrează bine tot ce a însemnat un motiv de bucurie, tot ce a reprezentat vre-o lecţie de viaţă…

Da, despre mine e vorba. La câte răscruci am în faţa mea, inventariez de zor. Mai am nevoie de nişte fotografii să le îndosariez. Şi vre-o 3 bileţele, şi nişte bucurii de tabără veche. Of… e un capitol mare de inchis. Dificil…. Cu melancolie şi determinare sunt gata de alte începuturi. Dacă nu mă tem să risc? Nu! Îmi plac provocările. Dar sunt la inventar, nu mai îmi bateţi în geam cu atâtea întrebări. Dacă vii cu îngheţată mai stăm de vorbă. Hai mersi T. !

Comments

comments