De toate

Lucruri ce nu se spun

Există multe astfel de lucruri pe care din cine ştie ce motive preferăm să le păstrăm pentru noi înşine. Unele dintre ele sunt pasagere şi trec mai repede decât ar putea fi uitate de cel ce le-ar fi auzit, altele sunt expresii ale unor sentimente de moment, un fel de-a “scoate limba” cuiva care te-a jignit, dar cum vârsta nu-ţi mai permite să te răzbuni astfel, o faci în gând. E bine aşa, păstrăm aparenţele unor oameni civilizaţi. Chiar aşa, de scot unii copii limba când nu mai au alte arme ?! (- întrebarea e retorică, oricum. Eu le educ pe ale mele în alte direcţii ).

Altele le pătrăm nespuse de teamă; nu ştim dacă vom fi înţeleşi corect, dacă nu vom fi judecaţi. Fericiţi însă acei ce pot spune cuiva orice gând fără teamă.

E bine să păstrăm unele gânduri doar pentru noi, e  rău atunci când acestea ne separă de ceilalţi. Cum să repari o relaţie dacă nu ştii ce a stricat-o?! Avem responsabilitatea ca lucrurile pe care nu le spunem să le rezolvăm singuri. E nedrept să exteriorizăm răceală şi să păstrăm distanţe fără a da explicaţii.  Fiecare merită a şti unde a greşit, ce cuvânt a jignit, chiar dacă ştiinţa asta nu fericeşte pe nimeni pe termen scurt. E mult mai sănătoasă această abordare.

Comments

comments