M…artie
Se spune că după liniştea scârţâitoare a iernii urmează splendidul ciripit aducător de primăvară; că după alb urmează verde apoi explozie întreagă de culori! Aşa se spune, că după februarie an de an urmează cuminte luna lui Marte, că ea aduce ploi şi flori, vise şi iubiri sub mirosul risipit dintre crengi pe marginile pline de praf ale şoselelor urbane.
Şi eu, ieşită precum ursul din bârlog (bine v-am regăsit şi după atâta vreme pe blog) aştept să o inspir adânc în piept. O iarnă întreagă mi-am conservat sub tremur dimineţile şi le-am înfruntat în răceala lor neprietenoasă prin curte până la maşină, apoi din parcare până în clasă; acum voi deschide geamul larg să mă cuprindă. Ei şi ce dacă încă mai port geaca cea groasă? Eu ştiu bine că indiferent cât de târziu zăboveşte frigul pe aici, până la urmă tot vine primăvara; nu se poate altfe! Şi ştiu asta de la un prieten bun, până acum a avut dreptate an de an, de ce nu l-aş crede deci?!
uauuu….narcise!! le iubesc multttt!!
Şi eu, Carmen! Le iubesc şi le aştept cu vaza curată 🙂
astept si eu primavara … gata deja nu mai vreau zapada (iarasi a nins de doua zile 🙁 …)
Mi-a fost tare dor sa mai citesc ceva scris de tine … it made my day …
te-am pupat
Vine primăvara, numai să avem răbdare după ea. Se pare că iarna nu se poate despărţi aşa uşor de noi 🙂
Gata primavara, duminica asta iar ninge :((((
Nu e gata, Mircea! S-a amânat doar pe motive … meteorologice 😛
O primăvară adevărată!… În ciuda faptului că se amestecă anotimpurile tot mai vârtos… ca şi cum telul mamei ar bate singur frişca zilelor. 🙂
Cu metafora asta deja o privesc prin alţi ochi! Ce nu face pana iscusită a poetului… Multumesc, A.Dama 🙂
Beautiful!!! I love spring “season”…
I enjoyed reading your thoughts. May the Lord increase your talent!