(… schiță pentru diseară)

Adesea mulțumirile mele arată spre mine, nu e bine!  Altcineva e sursa a tot ce sunt eu și Lui îi mulțumesc. Și nimic din ce El îmi dă nu merit, și pentru asta sunt mulțumitoare. Tot ce e bun și frumos în viața mea, e dragostea Lui, e mâna Lui, e inima Lui. Și sunt mulțumitoare că El mă iubește așa cum sunt, și mă ajunge oriunde aș fi. Probabil e Persoana pe care am dezamăgit-o cel mai mult, în dragostea mea reală  i-am promis  adesea că voi fi acolo unde mă vrea, că voi muta și munții la cuvântul Său, dar în omenescul și inconsecvența mea am respectat puțin! Cu toate astea nu renunță la mine. Dincolo de material (atât de puțin importanta latură materială a vieții) sunt atât de mulțumitoare că îmi umple sufletul zi de zi. Sunt recunoscătoare că El este mereu ”Cel ce sunt” indiferent cine sunt eu.

Adesea ne împotmolim în clișee și nu lăsăm inima să învețe a fi mulțumitoare cu adevărat. Rostim vorbe goale, lipsite de semnificație dar care se potrivesc perfect decorului mulțumirii. Prea des uităm să trăim mulțumirea și prea des devenim noi centrul vieții noastre. Cum să nu fim recunoscători că în ciuda acestor lucruri El ne face onoarea de a ne primi cântecul, de a ne asculta ruga …

Comments

comments