“Nu recunosti un erou la prima vedere?”
Iată o întrebare din desenele animate la care se uiatu aseara fetele mele.
În cântecele patriotice pe care le fredonează elevii de la şcoala mea de 1 Decembrie, sau alte sărbători, eroii sunt cei care au murit pentru o cauză nobilă. Pentru juniorii ce butonează telecomanda pe canalul de desene animate, eroii au pelerină roşie, pot zbura şi mereu salvează situaţia. Iată ce diferenţă între eroii de ieri şi cei de azi. Nu doar că în actualitate eroii trăiesc mult şi bine sub denumirea aceasta dar ei au şi un nume, stârnesc aplauze şi invidii. Şi mai ales trăiesc în centrul atenţiei altora. Tentant loc! Mai ales pentru aceia care au nevoie de această atenţie din exterior pentru a-şi echilibra imaginea de sine.
Mulţi vor să fie eroi, doresc însă lumina reflectorului şi aplauze la scenă deschisă. Nu se mai poartă anonimatul, vedetismul e mai tentant. Şi eroismul de azi e interesat, e un mijloc de a obţine alte avantaje. Şi aşa se fabrică eroi artizanali, stridenţi pe care întradevăr, îi recunoşti la primă vedere. Dar ce folos?!
Dex-ul mai defineşte acest termn şi prin curaj, sau om deosebit prin calităţile sale morale care se distinge în mod special într-un anumit domeniu. Ei, aşa să tot avem eroi printre noi!