O luptă e viața ….
Celebre au rămas aceste versuri ale lui Coșbuc! Poate doar din cauză că poartă in ele atâta adevăr.
Poetul continua însă cu îndemnul de a “te lupta cu dragoste de ea și dor”. Și accentul cade pe imperativul de a te lupta. Sigur că există mai multe lupte pe care le pe care le purtam: cu noi înșine, e cea mai aspră. Lupta prin care ne forțăm spre a depăși limitele, prin care încercăm să creștem. Și aceasta e cea mai importantă. Și singura care merită pomenită.
Sunt însă dintre aceia care nu mai luptă cu ei. Au fost infrânți de prea multe ori, sau le sunt prea dragi carențele proprii. S-au obișnuit cu ele în timp și fac parte din constituția lor interioară. Așa că, dacă e ceva de îndreptat, vor îndrepta privirea spre semeni. Și vor vedea numai defecte.
Feriți-vă de cei care nu mai au cuvinte bune despre semenii lor! Feriți-vă, pentru ca sunt persoanele care nu vor avea nici despre voi nimic bun de zis. Garantat! Și mai feriți-vă că sunt din categoria lașilor care se mulțumesc doar să vorbească…..de rău.
Au pierdut curajul de a lupta ei insisi. Stau la umbra altor nemultumiti dispuși să ii asculte, sau a unor naivi care vor merge să le poarte războaiele. Chiar așa, ați intalnit oameni care duc războaiele altora? Cel mai bun lucru e să ii lași in pace. Nu lupta cu ei! N-au convingeri, nici păreri. Sunt doar reprezentanți.
Viața, da, e o luptă. Dar una serioasă, contra unor lucruri reale. Să nu ne pierdem timpul cu surogate. Efectiv nu merită osteneala.
Nu, nu merită
Sigur ca nu se poate generaliza de nici o parte, dar, putine lucruri ori cauze merita abandonate. 🙂