oameni si etichete
Vorbesc din experienţă acum… Nu ştiu de unde acest reflex al nostru de a încadra pe fiecare intr-o categorie, a-i pune o eticheta si a inceta sa mai cautam sa vedem cine e cu adevarat. E mai usor asa, e mai convenabil scapam de efortul de a cunoaste… . Am observat ca etichetele ce zic de bine au o rezistenţă mai scazută decat cele ce evidentiaza o faţă negativă. E suficient să fim dezamăgiţi o singură dată şi punem eticheta, ca să o schimbăm nu sunt îndeajuns 10 lucruri bune. Suntem aşa de exigenti cu ceilalţi şi aşa de permisivi cu noi înşine… M-am surpins că pun etichete negative şi pe post de bariere între mine şi ceilalţi. Iar convenabil… un risc in minus de a fi rănită.
Am fi mult mai castigati daca am inceta cu etichetarea, daca i-am privi pe ceilati asa cum ne privim pe noi si daca i-am trata aşa cum ne asteptam sa fim noi tratati. Daca am incerca sa le intelegem motivele acţiunii, daca am renunşa la prejudecăţi, dacă… ce uşor de zis… ca o predică pe care toţi o ascultăm şi o aprobăm, şi cam atât!
daca nu i-am mai judeca pe ceilalti? noa, ar fi inpotriva naturi noastre.
problema nu ii ca judecam, ci ca o facem gresit.
problema nu ii ca condamnam, ci ca nu intelegem situatia, nu ne putem transpune in situatie, ca nu putem vedea elementele atenuante, scuzele.