(Seară, le ajutam să îşi mănânce cerealele. Capăt de zi lungă, mi-e somn. Casc. Raissa speriată) – Ce faci mama? – Da uite, mi-e somn!
(ea se uită la Albă ca zăpada, eu adun prin cameră) – Mama, ce face Albă ca zăpada? – Nu ştiu, ce face? o întreb la
(conversaţie cu X despre blogul meu) X – Auzi, îmi place blogul tău. Chiar tu scrii chestiile alea? eu – Mă bucur că-ţi place, da
Aud ca se inchide Ringo. Cum evenimentul se petrece la nici o luna de la despartirea mea de el, vreau sa fie clar : NU
(discuţie la ieşirea de la grădi) -Rai, de ce mi-a spus doamna că nu ai fost cuminte? întreb fără vre-o speranţă de răspuns. – Pentru
dacă treci pe lângă ea, te va informa că e locul unde: – Raissa îi lasă şi pe copii să îşi spună rolul 🙂
(eram cu Raissa; vedem o femeie însărcinată. Raissa curioasă îi analizează în tăcere burtica. Încerc să îi explic ) – Uite, iubito, tanti are un
Apar din când în când cotituri în drumul nostru, răscruci ce te aruncă pe gânduri. Îţi vine să fugi înapoi. Acolo căile-s bătătorite, oamenii cunoscuţi,
Opinia publică este descumpănită. Se pare că Superman ar fi fost văzut dezbrăcându-şi pelerina, sfârtecând-o în mii de bucăţi şi aruncând-o într-un tomberon. Un trecător
Nu se spune aşa direct, dar se înţelege repede. După nici 5 minute în care interlocutorul a transformat bunătate de dialog în monolog la persoana
