Poftă de viaţă
Ne trezim obosiţi şi ne târâm cu greu prin zile, iar seara, înainte de culcare, apatici, tergiversăm lucrurile încercând să furăm zilei câteva clipe măcar, să avem sentimentul că am ieşit din această confruntare în avantaj.
Omul este aşa cum îşi face socotelile în sinea lui, spune, parafrazat, un proverb de-al înţeleptului Solomon. Şi trebuie să îi dăm crezare. Modul în care reacţionăm faţă de cotidian face diferenţa între învinşi şi învingători. Când avem câte-o problemă, câte-o nedreptate de înfruntat, putem deveni nişte resemnaţi sau putem menţine viu optimismul, încrederea, bucuria.
De unde ne putem găsi pofta de viaţă? De unde ne putem molipsi de entuziasm? Cum putem rămâne verticali într-o lume tot mai strâmbă? Cum să îţi găseşti entuziasm când simţi că nu mai ai nici un reazim pentru el?
Cenzurându-ne gândurile, în primul rând. Nepermiţându-ne complacerea în dezamăgiri şi frustrări. Orice situaţie cere de la noi o reacţie. Nu putem opri păsările să zboare pe deasupra capului nostru, dar le putem opri să-şi facă cuiburi. Înţelept şi acest proverb. Gândurile pot fi doar pasageri prin mintea noastră, nu e neapărat necesar să fie locatari definitivi.
Apoi putem avea poftă de viaţă alegând, voit şi programat, să îmbrăţişăm optimismul. Când avem două opţiuni de a privi spre o situaţie, să alegem latura pozitivă. Chiar dacă ne vom înşela, chiar dacă în final am fi avut dreptate să alegem cealaltă perspectivă. Nu pierdem nimic! Măcar am avut inima mai uşoară printr-un proces care s-a dovedit în final nefavorabil.
Pofta de viaţă e ceva ce putem avea indiferent de situaţie, şi nu e ceva ce ne copleşeşte aşa, din neant, ci alegerea noastră. E un mod de a trăi: cu energie şi optimism. Iar un optimism fundamentat pe circumstanţe favorabile, e doar o simplă reacţie. Aşadar, indiferent cum ţi-e viaţa la timpul prezent, dă-mi voie să-ţi urez POFTĂ BUNĂ!
Sursa foto, aici.