Nimic nu este uniform zilele acestea; timpul se scurge aiurea aducând cu el atâtea teste că ni se par de-a dreptul sufocante. Identificăm în jur pe Iuda care a devenit în timp mai laş: nu mai poate cere un preţ întreg pentru noi, deoarece nu se riscă: dacă ceilalţi au dreptate?! Şi aşa ne vinde parţial pe bani puţini şi rămâne cu noi să vadă ce va fi.

Între ceilaţi se ascund multe chipuri şi se aud doar voci: greu de alocat unei feţe, vocile negre ne reamintesc ce ascuţite pot fi zilele şi ne dau toate evidenţele că mâine starea aceasta va trece la un alt grad de comparaţie. Aduc o bibliogarfie stufoasă prezentului sumbru şi ne cer să ne aliniem mentalităţii pesimiste.

Şi în învălmăşeala de pe-alături sunt muţi sportivi: practică de performanţă “datul din coate”, “săpatul gropii altuia”, ponegrirea “caprei vecinului” şi alte şi alte competiţii. Binevoitorii lor adversari vor încerca să ne înarmeze cu armele lor şi să ne antreneze în luptă. Şi aici ajungem la întrebarea: eu cine sunt? Cum lupt? Cui aparţin? Încerc să mimez o uniformă sau mă diferenţiez clar ştiind că aparţin altundeva, că punctul final nu e la capătul acesta de drum.

Da, lumea asta e atât de absurdă uneori! Printre ceilalţi şi printre celelalte lucruri trebuie să învăţăm să fim autentici şi reali. Nimic nu e uniform, să rămânem coloraţi!

Comments

comments