Raissa :)
– Raissa, de ce nu asculți?
– …..
– Vezi că s-ar putea ca atunci când vei fi mămică, să ai un copil care nu te ascultă deloc.
– Mama, tu de ce nu ai ascultat-o atunci pe mama ta ?
***
Raissa nu prea dovedește tact când vine vorba de lucrurile care nu-i plac. Nu-i place să îi împletesc părul, sau să o întrerup din joaca ei, pentru a ne încadra în program, și, la o adică, de câte ori intervine o neplăcere își manifestă verbal nemulțumire. Ba chiar are contra argumente la orice i-aș motiva eu. Obosită să-i aud smiorcăielile îi spun:
– Voi începe să vorbesc și eu ca tine, să vezi cum e!
– Lasă mama, nu trebuie. Poate că voi avea un copil exact ca mine, voi vedea atunci cum e. Nu trebuie să văd de două ori. Vorbește-mi tu măcar frumos!
=))))) ioi :)))
exact, Robert. :))))
Nu o luati in nume de rau,dar in multe cazuri copii invata de la parinti si atunci cand parinti nu vorbesc (am experimentat pe pielea mea) Am ajuns la concluzia ca e un mare adevar.http://sprelumina.wordpress.com/2013/05/29/trebuie-sa-citesti-neaparatvezi-ce-te-asteaptadaca/
Așa e, uneori imită comportamente de acasă, școală, sau alteori sunt pur si simplu incapabili sa isi gestioneze sentimentele 🙂
:)) Foarte tari replici! – mai ales ultima 🙂
D… Rai e memorabilă. Ar trebui să umblu după cea cu notesul să nu pierd nimic 🙂
Acum, ca am si eu copil inteleg mai bine ce inseamna sa fii mama, si ca toti copiii sunt diferiti, unii sunt mai linistiti, altii mai energici sau mai incapatanati, cred ca si eu am o Raissa in miniatura, nu degeaba o apreciez si o apreciam pe Raissa inainte de a ramane insarcinata.
Multi pupici, Raissa
:))) Eu am două extreme, în ce o privește pe Raissa, ea are mereu farmecul vorbelor si talentul de a răstălmăci tot ce i se spune și de a găsi logici ascunse. Ar trebui, acum că vine vacanța, să ne vedem la o ieșire în parc. Raissei i-ar face plăcere să se joace cu Nectaria. Adoră copiii mici 🙂