să şi culegem !
Oare când culegem ce semănăm? Zi de zi câte-un pic, sau la vreun mare final o-ntreagă recoltă?! Şi dacă culegem, mai semănăm? Printre snopii auriţi să azvârlim atent câte-un bob? Sau mai bine totul fie cu rânduială? Culegem, desţelenim pământul apoi îl arăm iarăşi….
Şi cum zice proverbul? Ce semeni aia aduni? Sigur? Nu există posibilitatea de a semăna cu grijă şi a strânge …. nimic?! Să fie, să zicem prea multă arşiţă, sau prea multe ploi, sau ceva insecte sau mai ştiu eu ce fenomene de care se plânge bunica şi eu numa nu le înţeleg… E vreo garanţie în proverb?
Aş vrea să culeg acum! Să stau şi să văd recolta, să-mi număr snopii, nu pentru a mă întrece cu ceilalţi gospodari ci pentru a prinde curaj să mai seamăn şi la primăvară. Vreau să mă odihnesc şi să spun că s-a meritat. Că n-a fost în zadar nici timpul nici sufletul investit cu atâta drag. Am obosit să aştept ! Vreau să zăresc o crâmpeie acum! Cât pentru o nouă motivaţie, cât pentru un alt imbold!
Cred ca in mod paradoxal, acolo unde avem si garantie (adica in oameni), de obicei recolta nu se vede “acum”. Ma gandesc la Avraam… a vazut el recolta, atunci?
da nu i-ar fi fost mai simplu sa aiba doar un preview, sa zic asa… e importanta si constienta faptului ca nu e in zadar 🙂
Chrina, Nimic nu-i in zadar. Si tu sti asta, dar (probabil) iti place s-o mai auzi.
Si daca ar fi in zadar? noi tot tb sa ne traim viata cumva . Asa ca…
Buna . Cam greu in ziua de astazi cu culesul, dar noi suntem fericiti ca odata si odata semintele sadite cu dragoste vor inflori si vom culege fericire.
Foarte dragut blog, va salutam si pe dumneavoastra si pe doamna Steluta Serb prin intermediul careia am poposit pe paginile dumneavoastra.
In sfarsit mai vedem inca o famile fericita, aveti niste fetite superbe , sa va traiasca !
la o adica… culegem bucurie atunci cand semanam!?