“Sănătoși? Voinici? Cum o mai duceţi cu fericirea?” (Marin Sorescu)
“Sănătoşi?” Înţelegem viaţa aşa cum o trăim, bucată cu bucată, încercăm să nu pierdem din vedere imaginea de ansamblu. Uneori plouă alteori e soare, dar întotdeauna suntem noi – mai puternici sau mai slabi- care trebuie să facem faţă clipelor. Ce gânduri într-o zi ploiasă de vară… Respir aerul răcoros de care îmi era dor şi împing cu genele mai departe un omonim cu majuscule.
“Voinici?” Vioi? Vii? Sau umblăm cu mişcări de robot privind cu jind la vara vecinilor? Până la urmă a noastră e cea mai frumoasă. Aşa cum e ea, indiferent la ce oră sună ceasul sau ne dau prieteni deşteptarea. Şi vara trece repede, prea repede pentru toată odihna pe care ne-am propus să ne-o oferim. Deci, voinici au ba?!
“… fericirea?” Deh! Prea multă filosofie pe acest termen. Mă mulţumesc să îl trăiesc fără a-l explica, fără să încerc să justific personalizarea lui. Fericirea, indiferent câţi spectatori are, e o chestiune personală. Deci, da, sănătoasă, voinică şi fericită!