Pentru timp avem un ceas, și persecutați de urgent gonim prin zile cu minutele suflandu-ne in ceafă, grabiți și cam neatenți voind mereu să ajungem la timp undeva. Alergăm, claxonăm apăsăm prea tare accelerația iar când semaforul e roșu sau când întârzie tramvaiul adesea cădem testul răbdării. Apropo, cu toată graba ați observat ? Am trecut de mijlocul lui Noiembrie, mai e puțin si colindăm, apoi gata anul.
Pentru vreme avem gradele si părerile se împart in funcție de preferințe. De la nemultumirea legată de caldura, am ajuns la cea legată de ploi, urmează cea referitoare la frig. Si acestea se succed ordonate de anotimpuri.
Masurăm prea mult. Ne măsurăm împlinirea in funcție de bunuri, popularitatea in funcție de numărul de prieteni (nu cei de pe Facebook ), ne uitam la zile prin prisma evenimentelor si apoi le punem eticheta: o zi buna, rea, groaznica…. Spunea azi cineva ca dacă ne uitam doar la ce nu ne place in viața noastră vom ajunge niște frustrati.
Chiar așa. Ar fi timpul sa ne schimbam optica. Sa ne schimbam modul de a privi lucrurile care nu ne plac. In mod special lucrurile pe care nici nu le putem schimba. Acest fapt poate aduce libertate. Fără de preț e asta ! Sa ai parte de lucruri negative si sa îți măsori jumătatea plină a paharului, sa te uiti la ce ai sau le ce puteai pierde. Aceasta simpla atitudinea îți face parte de saptamâni extraordinare.
Am experimentat, recent !

Comments

comments