(rugăciunea Raissei- care nu suportă să fie fotografiată- înaintea unei zile în care se fac poze la școală)

– … și te rog Doamne Isuse ajută-mă să zâmbesc mâine la poze ca și cum aș fi fericită că ni le face!

***

Ne-am procopsit până sâmbătă cu un ghemotoc de blăniță cu urechiușe lungi și albe, un iepuraș, adevărat cum s-ar grăbi Natalia să completeze. Fetele-l adoră, de dragul lui temele Raissei au prins ritm, iar pentru Natalia e cel mai frumos lucru din toată lumea. Seara înainte de culcare Raissa mă asigură:

– Mă voi ruga să nu gătească nimeni iepurașul acesta vreodată!

Natalia, dulce și șmecheră, face declarații:

– Mama, ești așa de frumoasă… cât … cât iepurele de frumoasă!

– Foarte bine, Nati, du-te spune-i și lui taică-tău noua unitate de măsură!

( aud de dincolo)

– Tata, ești așa de frumos, ca iepurele !

( vă scutesc de replica lui B. să nu intru în probleme cu protecția animalelor)

– Mama, de ce trebuie să-l dăm?

– Pentru că face miros…

– Dar și la oamenii la care-l dăm va face miros…

-Eu trebuie să fac curat după el …

– Dar și ei vor face curat după el, te rog din inima mea să-l ținem!

-Problema lor, Nati, problema lor! Noi nu mai vrem problema aceasta, sâmbătă pleacă.

– Și eu voi plânge…

-Îți va trece …

Comments

comments