Aventuri la spitalul de copii Oradea I
Mă laud cu o sănătate de fier. Mare binecuvântare. Prima injecţie de care îmi aduc aminte ( în afară de necesarele vaccinuri ) am luat-o în luna a 3-a de sarcină. Prima spitalizare, tot atunci. Ca mama am ajuns însă şi pe la spitalul de copii. Primul cucui al primului copil, prima grijă serioasă, prima radiografie, prima mirare de rudimentarismul aparaturii din dotarea clinicii. Cred că erau depăşite şi în urmă cu 30 de ani când mama avea aceleaşi emoţii cu mine. A urmat o seară cu febră mare, 2 părinţi îngrijoraţi nas în nas cu “politeţea” asistentelor de gardă atunci. O zi mai târziu erupţia ne-a lămurit mai mult ca ele: era rubeolă. Tot Raissa, iarna trecută, vânătaie urâtă şi întâmplarea pe care o voi reda.
Dr. de familie îi vede ochiul învineţiţ, şi pentru a înlătura orice temere, mă trimite la oftalmolog la spitalul de copii. Merg şi iau nr. de ordine. Era 2 fără un sfert. Primesc nr. 32. Programul medicului începea la orele 15.00. Hm! Mă gândesc că toată treaba asta cu numerele o fi ceva aşa, onorific. Stau pe hol cu copilul, şi aştept. Şi mă rog să nu ia vre-o boală din “curatul” nostru spital, aşa că tot Raissa, nu pune mâna pe scaun, nici pe uşă , la care ea, Da pe ce e voie să pun mâna?!, Pe nimic, iubito. Încet, încet se adună lumea. Număr vre-o opt persoane. Sunt fericită, scap repede mă gândesc, de vreme ce sunt prima. Mai că nu a meritat o oră şi un sfert de aşteptare. (A, da! Dr. a întârziat) Se deschide uşa, şi ce-mai aud urechile. O voce similară celei ce anunţă pe peron mersul trenurilor, decide: Numărul 1, vă rog! Mă uit iar la bilet. Tot nr. 32 scrie pe el. Mai număr persoanele, şi fac un mic calcul în gând: dacă vin toate cele 31 de persoane dinaintea mea, cât timp trebuie să stea înăuntru fiecare pentru a ne consulta dr. pe toţi în cele 3 ore de program…. Nu vă spun rezulatul. Tăticul cu fetiţa de pe scaunul vecin mă întreabă revoltat ce nr am. El venise al doilea şi avea nr. 5. Îl liniştesc repede arătându-i-l pe al meu. Copilul, care fusese lămurit în prealabil de scopul aşteptării noastre pe hol, începe să îşi ceară dreptate. Vreau înăuntru. Era să fac greşeala de a o opri. Dar nu. O las să ţipe. Şi credeţi-mă, are cu ce. Astfel, ieşind primul pacient din cabinet, vocea răguşită (aparţinea asistentei) dă verdict favorabil: Să intre doamna cu copilul! Yes! Ajută şi plânsul la ceva. Mai deschide unele uşi. Concluzia?! Nu avea nimic la ochi copilul. Ca să ne liniştim o şi dusesem. Ne-am liniştit şi ne-am promis să nu ma apelăm la poclinica de copii vreodată. Din păcate nu ne putem ţine de cuvânt. Clinicile private nu efectuează toate investigaţiile necesare încă. A, da! Am făut un mic scandal la afişier la plecare pentru ordinea în care se dau numere, scriu şi o reclamaţie… inutilă de alfel, dar cât să tot tăcem ?!
Aşa că săptămâna trecută, tot pentru a mă linişti într-o privinţă cu Raissa, şi păţită fiind cu spitalul de copii sun din timp să îmi iau număr pentru a doua zi dimineaţa. Sunt informată că Nu dăm numere nici prin telefon, nici cu o zi înainte. S-a schimbat ceva, mă mir. Dar pentru puţin timp. Interlocutoarea mea mă luminează La ce doctoriţă doriţi? A! Păi la ea e deja plin. N-are rost să veniţi mâine! Cum poate fi plin dacă nu se dau numere înainte?! Taină mare nu? Ideea e să rămânem sănătoşi, că daca ajungem la spitalul de copii… ni se şi inventează boli de nu avem. Am prietene care au păţit-o. Da! se întâmplă în Oradea, oraş european, în 2008.
Hm! E trist!
„Realitatea” asta cred ca e valabila pt orice spital din Romania.
… din pacate….
pacat de astfel de experiente!:(…cand sunt de garda obisnuiesc sa vad in medie 50-60 persoane si ma straduiesc sa zambesc tuturor, chiar daca, de foarte multe ori, mi se “strange” stomacul de foame si ma lupt cu oboseala!
e foarte trist ceea ce se intampla … sa stii ca in urma cu 17 ani cand mergeam la spitalul de copii ma apuca groaza cand intram in cladire …
data viitoare cand mergi, ia un buchet urias de flori (daca mergi la doctorita) si fa-te ca o cunosti cand vine, sa vezi cum intri prima 🙂
Apropo cred ca stiu de ce programarile nu se fac la telefon … prin telefon deocamdata nu se poate da “spaga” 🙂
Important e sa nu tacem…Cred ca lucrurile astea trebuie scoase la lumina si puse gramada “in mijlocul strazii”, sa le vada toata lumea. Doar asa se va ocupa cineva (si) de ele. Nu e rusine sa arati cu degetul…
Cami, episodul “consultul” la camera de garda e altul Aici am vorbit despre un consult de specialitate, la oftalmolog…Cel de la camera de gardă e mai cu zâmbet cum zici tu 🙂
Jone, dacă de la mine aşteaptă flori să le fie de bine. Prefer să fac scandal pentru nedreptate decât să le cumpăr bunăvoinţa. Da… e trist, f trist ce se întâmplă….
Ai dreptate Cristi despre importanţa de a nu tăcea. Sincer, nu cred că vom schimba mare lucru nici vorbind, dar vom avea măcar liniştea de a fi încercat!!!
Asteptatul la cozi pentru o banala consultatie este doar o farama din realitatea cruda in care traim.
M-as minti pe mine insami daca as nega aceasta experienta inevitabila a oricarui parinte, chinul asteparii “verdictului” aducator de liniste: clinic sanatos!
Totodata, n-am cum sa nu simt alaturi de “medicul” care trebuie sa ii vada pe toti 31 pentru un salariu mizerabil!!
Si, crede-ma, explicatia cu “juramantul lui Hipocrate” n-a tinut cand a trebui sa ii justific fetei mele de ce nu poate mama sa doarma toate noaptile acasa si totusi bicicleta cea roz e prea scumpa pentru noi:(!
Probabil unul dintre motive e serviciul medical insuficient “rasplatit” de stat???!!
De incercat: dai un ban la privat si esti tratat cu zambet!
Dam la gradinita sa inscriem copilul pe o lista de altfel epuizata la 2 ore de la inceperea inscrierilor oficiale (ce repede se completeaza si acolo lista, iar diferenta e ca nu poti sa revii saptamana viitoare :D), dam impozit pentru o casa care figureaza pe o strada fara curent… si inca ce impozit!!!…se pare ca suntem o generatie foarte “darnica”!
Spitalul e doar un “varf” al mizeriei morale in care traim.
de-acord cu tine Cami! Statul e principalul vinovat pt organizare sistemului de sanatate, ca si pentru cel al invatamantului(asta e alta poveste insa). Asta nu indulceste cu nimic inima parintelui care are nevoie de un control clinic important si aude ca “nu mai dam numere la dr… ” E doar o realitate cruda pe care o constatam, ne revoltam, si am vrea sa o schimbam.
Ma bucur sa aud de tine, Crina. Sa ai sanatate! Beni
esti tare .ar trebui mai multe comentarii de genul acesta poate intrun final se va schimba ceva . o mamica care se loveste vesnic de aceleasi probleme
Da,interesant.Sunt unul dintre parintii care chiar nu a avut probleme cu cea mica,inafara de o fractura de radius,fractura care,binenteles impunea prezenta la spitalul de copii,urgente.Subscriu comentariilor de mai sus.Nu vreau sa fiu rea,dar sunt foarte multe afectiuni si (sau) boli pentru care se scrie rapid un bilet de trimitere catre un specialist de catre medicul de familie.Am ajuns la concluzia ca mai bine merg direct la acel medic care ma si trateaza,fara sa irosesc inutil timp la CMI,oricum “platesc”.
Buna
vad ca e mai vechi subiectul dar imi vars si eu oful. Am ajuns la urgenta cu laringita si respira foarte greu baietelul nostru si ne-au internat. mir la urgente mi s-au parut deosebit de amabili si profesionisti- copilul nostru era tare panicat dar au vorbit foarte frumos si erau super ocupati.
In schimb analizele medicale I LE_AU GRESIT!!! Daca nu aveam facute cateva analize cu o luna inainte mi-l indopau cu medicamente aiurea. Asa i-am spus doctorului si la repetare au iesit ca si cele anterioare, facute la un laborator privat.
CUM SE EXPLICA ASTA? as vrea si eu sa stiu
pe langa asta, la a 2-a prelevare sangele s-a coagulat IN # EPRUBETE si cand i-au luat a 3-a oara i-au luat numai pentru 1 dintre analize pe celelalte omitandu-le si cerandu-ne sa mai ramanem, dupa o saptamana de spitalizare inca o zi NUMAI PENTRU ANALIZELE NEFACUTE.
Oricum pentru mine e clar – DATA VIITOARE LA DEBRECEN MERG daca nu este extrem de grav copilul!!!!
Multzumesc mult si scuzati-ma dar sunt chiar dezamagita si as vrea sa nu pateasca si alti parinti la fel – daca sunteti in dubiu cu analizele CERETI REPETAREA – se pare ca ii doare in …
Sanatate multa tuturor!