Dar daca am face un bazar de lucruri pe  care nu le pune nimeni altul pe raft? Lucruri care sunt căutate, dorite, cerute, şi prea des negăsite; ce spuneţi? Un bazar de sentimente, un bazar de atitudini prieteneşti, de vorbe bune şi băgări de seamă, de încurajări şi laude, de tăceri când ceea ce ar fi de spus doare.  Argumentul meu? Majoritatea avem dificultăţi la a găsi toate acestea la acea minunată şi utopică persoană numită generic ” cel mai bun prieten”. (Deşi m-aţi contrazis mulţi când afirmam sus şi tare că în timp toate prieteniile mor, n-am avut nici o satisfacţie săptămâna trecută când unul dintre detractari a venit să mă întrebe de ce?! … Bine, fie, recunosc! Una singură, dar mică a fost, totuşi).

Am înfiinţa un fel de depozit, ar veni fiecare cu ce are mai bun: eu mi-aş pune pe tapet creativitatea şi veselia, altul ar da seriozitatea şi minuţiozitatea, altul ascultarea atentă, altul sfaturile… Apoi am putea apela la nevoie şi lua ce ne lipseşte. Azi aş fi căutat două urechi care să mă asculte vorbind despre dileme, m-aş fi mulţumit şi cu o soluţie de două stele, o singură ureche dincolo de un număr început cu 07…  Şi am înfiinţa un regim de împrumut ca şi la bibliotecă: iei ce ai nevoie, foloseşti cu grijă, returnezi la timp. Aplicat la mine, aş fi vorbit ce-aş fi vorbit apoi gata! Fără pretenţii de soluţii. Ar putea exista extensia că dacă “produsul” corespunde standardelor tale, poate fi păstrat.

Poate altul a avut o zi proastă şi i-ar prinde bine câteva cuvinte de încurajare, simplu! Din bazarul nostru cu regim de împrumut s-ar putea lua orice! Şi se poate da orice! Nimic nu e prea cotidian  sau simplu, nimic nu e fără valoare.

Revoluţionar, nu? …  Altă utopie dragii mei. Tot mai bine căutaţi prietenii la nevoie, sau dacă nu, rămânând în sfera fabulosului, scrieţi-i lui Moş Crăciun să vă aducă sub brad unul!

Comments

comments