Ce anume califică 2018 să fi fost un an bun?
Sau, poate dimpotrivă, rău, greu …
Ce anume din ce am trăit pe parcursul unui an e vrednic de a atrage vreun calificativ la capăt de decembrie? Starea noastră pe parcursul anului trecut? Relațiile avute, ori, de ce nu, pierdute? Lucruri materiale? Realizări profesionale? Veselia din anul precedent? Clipele de sănătate, ori cele în care am fost mai puțin sănătoși? Momentele în care am fost înțeleși, ori judecați pe nedrept?
Ce subiectiv e obiceiul nostru de a ne eticheta zilele și anii… Ce subiectivi suntem, așa de felul nostru… Ce trecători suntem… Parcă doar ieri priveam cu alte întrebări anul care deja e istorie!
Cred că în prag de an nou, nu e important cum a fost anul precedent, ci mai degrabă, cum am fost noi pe parcursul lui. Cât de frumos și de drept am trăit, cât de curate ne-au fost gândurile și motivațiile alegerilor. Cât de des am spus te iubesc prin vorbe sau fapte. Cât am iertat, cât am vorbit de bine. E important să fim, apoi anul pe care îl trăim ia din culoarea, din pasiunea și din entuziasmul nostru.
Nu cele prin care am trecut califică anul, nu! 2018 a fost bun dacă am perseverat în cele propuse. Dacă și atunci când am dat greș, ne-am ridicat, am scuturat praful, am învățat din greșeli și nu am renunțat.
Iar în noul an, să intrăm zâmbind! Să nu fim veștejiți în 2019! Să nu mai batem pasul pe loc doar pentru că e un ritm cunoscut! Să pășim mai departe, să vrem mai mult de la noi și să nu acceptăm surogate. De niciun fel!
La mulți ani!
Sursa foto, aici.