Ce urmează după cei 7 ani de acasă?
– Doamnă, mai învățați-i pe copii să salute când intră în magazin, mă întâmpină ușor nemulțumită o vânzătoare, dintr-un magazin în care opresc deseori și care-mi știe profesia. Mi-a ghicit-o, nici nu mai știu cum.
– Ei, asta se învață acasă, îi răspund, nu prea dornică de discuții pe acest subiect.
– Atunci e clară treaba! oftează femeia și îmi relatează o întâmplare. Sunt mulți copiii care se joacă afară la blocul unde locuiește, și doar unul obișnuiește să o salute când intră, sau iese din bloc, deși o cunosc toți. Într-o zi, se hotărăște să o felicite pe mama copilului pentru buna creștere, când, aceasta îi spune apăsat:
– Bunică-sa e cu prostiile alea, nu eu!
Am înțeles dezamăgirea femeii. Dacă mai sunt părinți care gândesc astfel, nu ne așteaptă un viitor prea politicos. Eu puneam pe seama rigorii academice, când unii foști elevi întorceau capul spre a evita să dea un bună ziua pe stradă. Poate că totuși situația e mai complexă de cum au rezumat-o mediile.
Ce urmează după cei 7 ani de acasă? 12 ani în care părinții sunt absolviți de responsabilitatea educării copiilor lor? Când singura lor preocupare rămâne a se plânge de pretențiile absurde ale dascălilor, de teme (ba că sunt, ba că nu prea)? După ce încep copiii școala, reponsabilitatea părintelui e doar de a le oferi rechizite, bani, ajutor la teme, meditații?
– Doamnă, nu mă interesează ce face copilul meu cât e la școală! Nu de aceea îl trimit să aflu orice prostie face! – această replică incredibilă mi-a fost servită de o mămică pe care o sunasem să o informez că fiul dumneaei a turnat un flacon cu apă în ghiozdanul colegei de bancă. Asta a fost pe când feciorul era în clasa a VI-a. Un an mai târziu, după ce rămăsese repetent, atitudinea era diferită.
Să fii părinte e o meserie pe viață! Nu încetează responsabilitatea educării copilului odată ce a început școala! Profesorii îl învață istorie, matematică, gramatică … Sigur că mai sunt și ore de dirigenție: una pe săptămână! În vreme ce acasă petrec zi de zi mai multe ore decât în clasă. Să dea bună ziua, să spună ”te rog”, ”îmi pare rău” sau ”mulțumesc”, să ofere prioritate unui adult, să cedeze locul pe scaun, să ajute pe cineva care are brațele pline… sunt doar câteva lucruri pe care fiecare părinte trebuie să se asigure că le-a transmis mai departe copilului său.
Se dau următoarele două întrebări, și doar una e corectă:
– Nu te-a învățat la școală să saluți? vs – Nu te-au învățat părinții tăi să saluți?
Și varianta corectă ar fi bine să nu fie adresată copilului nostru. După cei 7 ani de acasă, urmează toți ceilalți în care trebuie să le fim alături în toate modurile; în care ne cer și în care observăm singuri că au nevoie de noi.
Sursa foto, aici.