Timpul nu-şi opreşte cursul doar pentru că pe cerul sufletului tău au apărut unii nori. Zilele, cu tot ce le defineşte, vin şi trec netulburate. Anotimpurile inimii nu condiţionează în nici un fel contextul imediat în care te afli. Aşa e viaţa, obiectivã.
Ce contează atunci în tot amalganul trăirilor?
Acea vorbă bunã care vrea să ştie ce mai faci, şi care în lipsa unui răspuns edificator îţi arată aspecte din jumătatea plină a paharului. Contează acea îmbrăţişare prietenească, acele cuvinte care reamintesc că, la o adică, ai pe cine te baza. De fapt ideea în sine că aparții unui grup în care ești important, contează cu adevărat.

Mai conteazã fiecare gest simplu si sincer, fiecare vorba bună, fiecare zâmbet şi de ce nu, fiecare intenţie. Gustul înghețatei de vanilie și aerul pe care-l respiri dându-te pe bicicletă, mulțumirea ce-ți încolțește în suflet când vezi că nu ai greșit să dai încredere, contează! Aceste lucruri mici care cresc odată dăruite și pe care nu se poate pune un preț vizibil.

Ş-apoi? Ş-apoi răsare soarele. Şi asta pentru că şi norii, oricât de negri ar fi, tot de circumstanţe au fost cauzaţi. Între timp, deschide ochii și calculează: acolo unde ești e ceva ce contează! Fii doar atent, că vine răsăritul.

Sursa foto, aici. 

Comments

comments