Nevoia de cuvinte
Între noi şi ceilalţi stau cuvintele, rostite sau scrise – de cei mai talentaţi pot fi desenate, de cei mai expresivi redate printr-o privire ori un un zâmbet. Ah, câte poţi spune cu-o simplã privire !
Cuvintele au puterea de a schimba o realitate din jur. “Zi-mi o vorba bunã”, scriam cuiva aseară O vorba asa de tare incat sa se impotriveasca amurgului imediat. Asta nu am mai scris, dar am primit-o cu zâmbet larg si un hohot de ras, în tot amurgul.
Vorbele au taria lor prin care zidesc sau darâmã dar oricum marcheazã contextul imediat al celui ce le rosteşte sau ascultã.
Este important sa invãţãm sã folosim cuvintele, nu doar ca pe nişte bice prin care facem dreptate. Sã ni le educãm pentru a încuraja, pentru a aprecia, pentru a da aripi şi celor ce-n accepţiunea noastrã zboarã şi singuri.
Nevoia de cuvinte e de fapt nevoia de relaţii. Aşa cã, dãruiţi-le! Îmbrãcaţi-le cât de frumos se poate, asortaţi-le cu intenţii bune. Opusul cuvintelor nu e tãcerea ci nepãsarea. Şi nepãsarea e dureroasã.
Nevoia de cuvinte e realã, sã le folosim pentru a zidi !