Ce-i de făcut când ai procedat greșit?
Mi-a rămas în minte întrebarea aceasta, adresată deunăzi de o colegă la un seminar la masterat. (Da, în economia timpului meu am adăugat și această rubrică: Psihologie educațională, master – până acum mi se pare o decizie potrivită. Am observat că unele lucruri despre care discutăm acolo le intuisem practic, acum însă s-au ordonat și au căpătat nume. De altele, admit, nu aveam idee, și mă bucur să depășesc starea aceasta de fapt. Voi reveni cândva la asta.)
Oricum,în viață ți-e dat uneori să tragi linie și să constați cu sinceritate, că deși intențiile ți-au fost bune, motivațiile corecte, ai comis niște greșeli care au consecințe. Ce-i de făcut?o întreba pe profesoară colega mea. Am rămas să ascult sfaturile, pentru că-mi părea unul din puținele momente în care cineva oferea răspunsuri unei situații similare a vieții mele, sigur, la alt nivel.
Mă gândesc că în imposibilitatea de a da timpul înapoi, trebuie să-nvățăm să nu exagerăm situațiile. Da, se poate să fi ales greșit. Atât am știut, atât s-a putut. Ce sens are să trăim măcinați de vină? Paralizați de gândul că fiecare consecință ni se datorează? E bine să învățăm a ne ierta pe noi înșine, sigur aceia care ne judecăm și acuzăm prea aspru. E bine să nu stăm mereu cu fruntea-n pământ, ci, fără a minimaliza, e important să ne asumăm.
Apoi, ziua de azi e cel mai mare dar. Dacă ieri am ales, din neștiință, greșit,azi, când vedem mai clar, e bine să începem să alegem altfel. Și să ne înarmăm cu răbdare. Până la urmă și pașii mici ajung la destinație. Chiar dacă mai greu, chiar dacă mai târziu.
Greșeala nu e capăt de lume. Nu e finalitate. E o parte care se poate, sau nu repara(trist când nu, dar tot nu e capăt de linie). E o etapă, un pas.
Când îți dai seama că ai greșit, spui scuzele de rigoare, și mergi mai departe, cu gândul și intenția de a proceda pe viitor corect. (Și lucrurile acestea mi le spun mai întâi mie.)
Sursa foto, aici.