Gustul de cafea al dimineţii
Ziua de azi are un gust bun. Cred că i se trage de la cafea. Dimineţile şi-au mutat debutul mai spre zori determinând şi serile să asfinţească mai curând. Timpul scurs între aceste două repere determină dimensiunile cafelei de a doua zi. Le-am împărţit ca la haine, între S şi XXL. Azi a fost L. Mi se pare o mărime decentă pentru statutul meu. Se mai pot face conexiuni dar mă abţin. Dimineţile cu gust de cafea sunt savuroase. Iniţial, nimeni dintre apropiaţi nu îmi împărtăşea obiceiul, dar cum mă lăudam pe atunci, eu am personalitate şi nu mă las. A scăzut numărul detractorilor, unii au devenit consumatori alţii s-au depărtat, cafeaua a rămas aceeaşi: cu gust şi miros, fidelă în fiecare dimineaţa. Mâine vreau şi o brioşă!
deci mi-ai facut o pofta. am o cafea langa mine, dar e cam rece…
las’ că găsim o pauză săptămâna asta pentru cutia de Lavazza 😛
mi-ai facut si mie pofta! dar…ah,eu mi-am baut-o pe a mea, si nu mai imi este permis sa o beau pe a doua:P…las,o sa iti recitesc la dim postul:D
nu ma lasa inima sa te refuz :))
Starbucks? 😉
la briose ma bag si eu!
dar cafea refuz categoric. Nu am băut niciodată, nici măcar gustat. Îmi e strict interzis, chiar și mirosul ei, darmite gustul. În locul ei însă prefer o ciocolată caldă, care stârnește aceleși senzații precum ție cafeaua.
Deci, fiecare cu „cafeaua” lui!
I love coffee! 🙂
prea lung drumul până în Bucureşti pentru un Starbucks, Ted. E ok şi un expresso cu frisca in schimb 🙂
Florentina, dacă ne desparte cafeaua, bine că rămâne brioşa numitor comun 🙂
vii la cj pt un starbucks
numai bine am si eu cu cine o savura.
akma imi pica fisa ca la ade chiar ar trebui una…ca ea era fixata sai aduca “nush cine”pe avion…:))lol
v’am pupat
o zi mega