De toate

Oboseala bună

În general ne plângem când suntem obosiţi. Fie ne culcăm mai devreme, fie ne împrietenim cu cafeaua, sau căutăm să eliminăm factorii de stres pentru a remedia situaţia. Asociem oboseala cu ceva negativ, cu lipsa odihnei, somnului sau liniştii, şi astfel, e normal să o dorim combătută şi învinsă.

Există însă şi o oboseală bună! E aceea pe care o câştigi împreună cu multe alte amintiri în tabere. E aceea care chiar dacă nu eşti în „apele tale” din indierent ce raţiuni de peste zi, îţi face loc să îţi schimbi dispozitia in ritmul în care vrei. Şi oboseala bună este extremistă; în general veselă şi vorbăreaţă, şi de la un punct încolo, tăcută şi meditativă. Ea vine după o zi plină, odată cu discuţiile/jocurile pe care le practici aşa, mai de bună voie şi nesilit de nimeni.

Vedeţi voi, oboseala bună nu îţi ia nimic, dăruieşte doar. Căci, obosit fiind, sunt suficiente gesturile simple/ banale sau replicile seci şi neintenţionate pentru a declanşa o avaşanşă de râs molipsitor. Şi ce bun e râsul!La oboseala bună e momentul de apariţie al perlelor care durează mai mult decât tabăra şi de care-ţi vei aminti mereu cu drag.

Şi să ştiţi că oboseala bună nu e uşor de obţinut. Pentru ea se sacrifică lucruri pe care în alt fel nu le-ai sacrifica nici plătit să fii. Aşa că, din miezul problemei(scriu din tabără când apuc şi postez când am semnal), vă îndemn să faceţi efortul să obosiţi de oboseala cea bună dacă veţi avea ocazia.

Comments

comments