pe unde mi-o fi “Sookie” ?
În urmă cu ceva vreme, urmărind sporadic la tv serialul Fetele Gilmore eram foarte impresionată de relaţia ideală mamă – fiică dintre Lorelai şi Rory, cu toate că era de departe utopică. Recent l-am revăzut pe calculator şi cu o altă optică. Statul eu de mamă m-a făcut mai sceptică în ceea ce priveşte relaţia mai devreme admirată. Prietenia dintre ele este frumoasă, întradevăr, dar nu cred că o mamă are singura menire de a fi doar cea mai bună prietenă pentru fiica ei! Trebuie să stabilească bariere şi să educe, în genere să fie mai matură decât fiica.
Nu acest aspect al filmului interesează însă aici. Mi-a plăcut personajul Lorelai şi în multe aspecte m-am identificat cu ea: în independenţa şi ambiţia ei, în încăpăţânare şi veselie… Însă cel mai mult din acest film îmi place relaţia ei de prietenie cu Sookie. Aş vrea să pot afirma că ne identificăm şi în acest aspect. Prietenia lor e frumoasă pentru că Sookie e o persoană rozavă. Simplă, devotată, ştie să asculte şi să încurajeze. Nu presează niciodată, aşteaptă mereu ca lucrurile şi discuţiile să vină de la sine. Deşi uneori observă anumite gesturi ce trădează lucruri pe care arde de nerăbdare să le audă, aşteaptă până când prietena ei vrea să aducă vorba. Ştie să asculte fără să contrazică, chiar dacă are o altă părere, pentru ea e mai importantă persoana prietenei ei, sentimentele pe care aceasta le are. Îi sugrează cealaltă perspectivă dar “îi permite” să procedeze greşit dacă aceasta e convingerea lui Lorelai. Nu o schimbă să îi semene, ci o ajută să devină ea însăşi. Îşi cunoaşte bine locul şi între ea şi Lorelai nu există concurenţă, deşi cealaltă e mai sub lumina reflectorului. Dar mai mult de-atât îmi place blândeţea cu care o primeşte indiferent ce drame trăieşte cealaltă. Sookie oferă dar şi primeşte. O face parte vieţii ei, cu bune cu rele, îi lasă copiii în grijă sau o primeşte în casa ei când Lorelai e prea deprimată.
În alte cuvinte, Sookie e o prietenă ideală. Nu ştiu pe unde se găseşte în viaţa de fiecare zi, dar dacă voi trece pe lângă ea, cu siguranţă nu va fi cu pas grăbit. Cine nu are nevoie de un astfel de om în ecuaţiile zilnice?!
si o astfel de relatie e utopica, dar o chestie ai zis foarte bine. NU incearca sa o schimbe ci o accepta asa cum e si o lasa sa-si dea singura seama de greseli, cred ca asta e cel ami greu lucru in ziua de azi. Sa stii ca prietenul greseste, dar sa stai sa invete singur
asa zic si eu Monciule! Utopica rau! Buna de admirat in filme :))