Nici o noutate, s-a întâmplat în urmă cu vre-o 2 săptămâni, în 12 august. Nu îmi vine să cred că a trecut atâta timp. O văd crescând, o măsor cu rochiţele ei şi cu pantofii, o compar cu înregistrările video de anul trecut, de iarna trecuta şi mă tot minunez cât a putut creşte. Ce frumos se dezvoltă! Cât de educabilă este! Ce suflet bun şi iubitor! Inteligenţa ei mă uimeşte, ne scrie cu mânuţa numele la toţi din familie, ne desenează, ne decupează ( prea multe decupaje, dacă m-ar întreba cineva). Ne spune poveşti şi toate încep cu Am fost odată….. pentru că ea este eroina tuturor poveştilor iar noi toţi suntem prinţi şi prinţese. Identitea noastră variază în funcţie de conjuncturi. De obicei ea e Jasmine iar taică-său Aladin. La desene animate se uită selectiv, şi în afară de Natalia nimeni nu are nervi să se uite cu ea, pune aceeaşi secvenţă de zeci de mii de ori! Cel mai mult îi place să coloreze  şi e tare supărată că surioara ei colorează urât. Se consolează cu ideea că va creşte şi ea şi atunci o să o înveţe cum se folosesc creioanele. Ea vrea sa fie cuminte! Cand ne uitam la secvente inregistrate cu ea cand era mica, imi spune sa pun acolo unde era cuminte nu unde ţipa. De un timp a început să povestească. Zice aşa ca mine, cu intonţie, reproduce replici integral, gesticulează. Pe surioara ei o adoră! De fiecare dată când plecăm din casă o ia de mânuţă până închid eu poarta să nu cumva să iasă în stradă. Nu contează cât protestează picea, nu o lasă şi pace! Îi explică Vrei să te calce maşina şi să nu mai am surioară? Nimeni nu are voie să fie supărat. Dacă vede o umbră de tristeţe pe faţa cuiva, întreabă Cine te-a supărat? apoi vine cu remediul Las că te iubesc eu, aşa cum mă iubeşti şi tu să nu mai fii aşa suparat. Începe să împartă tot mai mult. Iubesc să o văd cum lasă pe Natalia sau copii care vin la ea să se joace cu jucăriile ei preferate, să stea pe scăunelul ei să coloreze u creioanele ei. Nu! Nu e deacord să îi strice cineva lucrurile, dar în rest, împarte că doar se joacă puţin apoi e tot a mea … trotineta, păpuşa, bicicleta….iubeşte să meargă la grădiniţă, tot întrebă când se termină vacaţa? … Da! Raissa e unică! E sensibilă, timidă, curajoasă, iubitoare, cântă mereu când e fericită… Râde uneori în somn, şi se trezeşte mereu prima.

Aş putea scrie despre ea la nesfârşit. E un dar perfect oricum, iar eu şi Beni ne simţim onoraţi să creştem un copil atât de special. Ea ne-a dat primele lecţii de ce înseamnă să fii părinte, şi ne-a umplut inima de împlinire. Să ne trăieşti, prinţesă!

Comments

comments