cotidiene

Regatul meu pentru o grădiniţă

Pentru Raissa, că eu sunt avansată la faza învăţământ de gimnaziu. Program prelungit, condiţii decente, pătuţul ei. Nu doamnă, nu! Nu doresc să doarmă prin rotaţie în patul cui nu vine, nici pe saltea, nici pe măsuţă. Apreciez bunăvoinţa oricum. Dincolo mi s-a trântit uşa în nas cu un Nu mai avem locuri în pătuţuri! sec. Copilul care era cu mânuţa într-a mea m-a consolat spre maşină: Lasă mama că am eu pătuţ acasă. Mâinile întinse pentru ajutor, mămicile care întrebau pe la grădiniţele unde odraslele lor merg în grupa mică, prietene cu verişoare educatoare, până şi inspectoarea… toate au primit acelaşi răspuns. Nu sunt pătuţuri.  Cine nu ştia statistica?! Speram să fiu eu exceptia. Şi încă mai sper… mai sper 3 zile apoi gata! Mă voi resemna şi o voi duce la 4 ore ca anul trecut şi mă voi convinge pe mine însămi apoi pe toţi ceilalţi că e mai bine aşa pentru ea…. Poate o şi fi. Alternativa privată? Prea piperată şi diferenţa între oferta educaţională  şi condiţiile oferite nu face banii ceruţi. Acum toate grădiniţele arată decent. Deci, încă 3 zile dau regatul meu pentru o grădiniţă. Oferte?

ULTIMA ORĂ! Gata! Nu mai e valabil! Avem gradinita! Jone, ce faci cu regatul? It is yours now! :))

Comments

comments